20 noiembrie 1945: Încep procesele de la Nürnberg
Procesele de la Nürnberg au fost conduse de un tribunal internațional alcătuit din reprezentanți ai Statelor Unite, Uniunii Sovietice, Franței și Marii Britanii. A fost primul proces de acest fel din istorie, iar acuzațiile aduse inculpaților au variat de la crime împotriva păcii, la crime de război și crime împotriva umanității. Lordul judecător Geoffrey Lawrence, membru britanic, a prezidat procesul, care a durat 10 luni și a cuprins 216 ședințe de judecată.
La 1 octombrie 1946, 12 arhitecți ai politicii naziste au fost condamnați la moarte. Alți șapte au fost condamnați la pedepse cu închisoarea cuprinse între 10 ani și închisoare pe viață, iar trei au fost achitați. Dintre cei 24 de acuzați inițiali, unul, Robert Ley, s-a sinucis în timp ce se afla în închisoare, iar un altul, Gustav Krupp von Bohlen und Halbach, a fost considerat incapabil din punct de vedere psihic și fizic de a fi judecat. Printre cei condamnați la moarte prin spânzurare s-au numărat Joachim von Ribbentrop, ministrul nazist al afacerilor externe, Heinrich Himmler, șeful Gestapo-ului, Alfred Jodl, șeful Statului Major al forțelor armate germane, și Wilhelm Frick, ministrul de interne.
La 16 octombrie 1946, 10 dintre arhitecții politicii naziste au fost spânzurați. Goering, care, la pronunțarea sentinței, a fost numit „principalul agresor de război și creatorul programului opresiv împotriva evreilor”, s-a sinucis prin otrăvire în ajunul execuției sale programate. Liderul Partidului Nazist, Martin Bormann, a fost condamnat la moarte în contumacie (dar în prezent se crede că a murit în mai 1945). Procesele unor criminali de război germani și ai Axei mai puțin importanți au continuat în Germania până în anii 1950 și au dus la condamnarea a 5.025 de alți inculpați și la executarea a 806.
