18 august 1991: Liderii sovietici lansează o lovitură de stat împotriva lui Gorbaciov
De la preluarea conducerii Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice (URSS) în 1988, Gorbaciov a urmărit reforme cuprinzătoare ale sistemului sovietic. Combinând perestroika („restructurare”) în economie – inclusiv un accent mai mare pe politicile de piață liberă – și glasnost („deschidere”) în diplomație, el a îmbunătățit considerabil relațiile sovietice cu democrațiile occidentale, în special cu Statele Unite. Între timp, însă, în interiorul URSS, Gorbaciov s-a confruntat cu critici puternici, inclusiv politicieni conservatori, de linie dură, și oficiali militari, care credeau că acesta conduce Uniunea Sovietică spre cădere și o transformă într-o putere de mâna a doua. De cealaltă parte se aflau reformiști și mai radicali – în special Boris Elțîn, președintele celei mai puternice republici socialiste, Rusia – care se plângeau că Gorbaciov pur și simplu nu lucra suficient de repede.
Lovitura de stat din august 1991 a fost pusă în aplicare de elementele de linie dură din cadrul administrației lui Gorbaciov, precum și de șefii armatei sovietice și ai KGB, sau poliția secretă. Reținut în vila sa de vacanță din Crimeea, a fost plasat în arest la domiciliu și a fost presat să își dea demisia, lucru pe care a refuzat să îl facă. Pretinzând că Gorbaciov era bolnav, liderii loviturii de stat, conduși de fostul vicepreședinte Gennady Yanayev, au declarat starea de urgență și au încercat să preia controlul guvernului.
Elțîn și susținătorii săi din parlamentul rus au intervenit apoi, făcând apel la poporul rus să facă grevă și să protesteze împotriva loviturii de stat. Când soldații au încercat să-l aresteze pe Elțîn, au găsit drumul spre clădirea parlamentului blocat de civili.
Elțîn însuși a urcat la bordul unui tanc și a vorbit printr-un megafon, îndemnând trupele să nu se întoarcă împotriva poporului și condamnând lovitura de stat ca pe o „nouă domnie a terorii”. Soldații au dat înapoi, unii dintre ei alegând să se alăture rezistenței. După ce mii de oameni au ieșit în stradă pentru a demonstra, lovitura de stat s-a prăbușit după numai trei zile.
Gorbaciov a fost eliberat și dus la Moscova, dar regimul său a primit o lovitură mortală. În următoarele câteva luni, el a dizolvat Partidul Comunist, a acordat independența statelor baltice și a propus o federație mai lejeră, bazată mai mult pe economie, între republicile rămase. În decembrie 1991, Gorbaciov a demisionat. Elțîn a profitat de înfrângerea loviturii de stat, ieșind din molozul fostei Uniuni Sovietice ca cea mai puternică figură de la Moscova și ca lider al nou înființatei Comunități a Statelor Independente (CSI).
