20 iunie 1954: Inaugurarea „Podului Prieteniei” de pe Dunăre. Motivul pentru care URSS a decis să finanțeze aproape integral întregul proiect
Intrarea României şi a altor state din sud-estul Europei în sfera de influenţă a URSS, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a determinat la câţiva ani (1949) înfiinţarea Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER), după modelul şi potrivit teoriilor economice sovietice. Scopul acestui tratat era însă de a oferi un control ridicat al URSS-ului față de restul țărilor „satelit”, atât în plan economic cât şi în plan politic. România a fost membru fondator alături de Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria şi URSS.
La data de 20 iunie 1954 a fost inaugurat „Podul Prieteniei” de peste Dunăre dintre orașul Giurgiu și orașul bulgăresc Ruse. Pe atunci, cel mai mare pod combinat (rutier și cale ferată) din Europa, acest pod a fost construit în doi ani și jumătate, în colaborare cu alte țări comuniste și cu ajutorul financiar al sovieticilor care au insistat ca podul să fie numit „Podul Prieteniei” pentru a reliefa „relațiile prietenești” dintre țările supuse Moscovei.
Primul pas concret înspre realizarea podului a fost semnarea, la 30 iunie 1951, a unui protocol între guvernele Republicii Populare Române şi Republicii Populare Bulgare în vederea începerii lucrărilor. Cehoslovacia, Polonia, Ungaria au convenit să livreze tabliere metalice, şină de cale ferată, fier beton, palplanșe metalice, cabluri, diverse utilaje şi aparataj electric.
Adevărul este că acest pod, deși era deosebit de necesar pentru ambele țări, în condițiile grele de după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, atât României, cât și Bulgariei le lipsea posibilitatea de finanțare a acestui grandios proiect. Astfel, liderii celor două țări comuniste din acea vreme au discutat la Moscova despre acest lucru și au obținut acordul lui Stalin, care a decis să participe la construcția podului, acceptând să pună la dispoziție utilajele care lipseau României și Bulgariei și ce era cel mai important, să finanțeze aproape integral construcția acestui important obiectiv.
Însă adevăratul motiv pentru care Stalin a fost de acord cu construcția podului se presupune a fi dorința liderului de la Kremlin de a avea la îndemână un mijloc rapid de a interveni în zonă, mai ales că exista deja diferendul cu Iugoslavia lui Tito. Astfel, lucrările la acest pod au debutat la începutul anului 1952 și s-au încheiat în 1954, mai precis pe 20 iunie, când a avut loc inaugurarea oficială a impresionantei construcții de pe Dunăre.
Podul Prieteniei a fost construit pe două nivele, unul rutier și unul feroviar, având și un trotuar pentru pietoni, iar în plus, este singurul pod mobil de peste Dunăre, care are posibilitate de a se ridica atunci când trec ambarcațiuni mai înalte. „Podul Prieteniei” româno-bulgare a fost folosit masiv de propaganda comunistă pentru a reda „relațiile perfecte” dintre România și Bulgaria, liderii celor două partide comuniste, Nicolae Ceaușescu și Todor Jivkov, făcându-și un obicei din întâlnirile cu „semnificație istorică” chiar pe pod, în cadrul deselor întâlniri bilaterale.
La inaugurare au participat liderii comunişti români, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi dr. Petru Groza, bulgar – Vâlko Cervenkov şi sovietic – G. M Malenkov, dar şi invitaţi din Ungaria, Polonia şi fosta Cehoslovacie.
”Duminică dimineaţa a avut loc solemnitatea inaugurării podului de peste Dunăre dintre Republica Populară Română şi Republica Populară Bulgaria. Această lucrare monumentală, una dintre cele mai valoroase realizări ale tehnicii mondiale, leagă prin beton şi oţel malurile român şi bulgar ale Dunării. Podul peste Dunăre, expresie a prieteniei de nezdruncinat dintre poporul român şi poporul bulgar a fost construit într-un timp record de muncitori, ingineri şi tehnicieni români şi bulgari, îndrumaţi de eminenţi specialişti sovietici,” se arăta în Ziarul ”România Liberă” din 22 iunie 1954.
