Proclamația de la Islaz, citită de către Ion Heliade Rădulescu
Astăzi, 9 iunie, se împlinesc 174 de ani de la lansarea programului revoluționar din Țara Românească. Mișcarea revoluționară de la noi din țară a fost impulsionată de evenimentele petrecute în Franța, Germania, cât și din Moldova și Transilvania. C.A. Rosetti, Ion Ghica, N. Bălcescu, A.G. Golescu și verii săi primari, fiii lui Dinicu Golescu, frații Ion și Dimitrie Brătianu și chiar Eliade Rădulescu au făcut parte din comitetul revoluționar, sperând că domnitorul Gheorghe Bibescu le va sprijini acțiunea.
În timp ce la București s-au efectuat arestări, acțiunea revoluționară a putut să fie declanșată în provincie. Dacă la Telega, unde urma să acționeze Bălcescu, autoritățile locale au împiedicat acțiunea, la Islaz în Oltenia, Eliade și Ștefan Golescu, cărora li s-a alăturat și Gheorghe Magheru, cârmuitorul, sprijiniți de unități militare de sub comanda maiorului Tell și căpitanului Nicolae Pleșoianu și în prezența a mii de săteni au declanșat cu succes revoluția.
În program se prevedea menținerea legăturilor cu Poarta otomană, dar se respingea apăsătorul protectorat al Rusiei, Țara Românească proclamându-și deplina “neatârnare administrativă și legislativă”, deci autonomia.
O atenție deosebită era acordată învățământului, urmărindu-se ca instrucțiunea publică să fie “egală și întreagă pentru tot românul de amândouă sexele” și de asemenea “după facultățile fiecăruia și fără nici o plată”. La București și Craiova urmau să fie create Universități și o Politehnică la București, de asemenea licee și pensioane în fiecare județ și școli normale în fiecare plasă.
Revoluția a cuprins întreaga Oltenie, care a recunoscut autoritatea Guvernului provizoriu proclamat la Islaz, unde fusese adoptat și programul, intitulat Constituție
Între timp, la București, ofițerimea a refuzat să-l sprijine pe domnitor împotriva poporului. Au fost arestați un număr de fruntași revoluționari, dar la 11/23 iunie a avut loc ridicarea populației bucureștene căreia i s-au alăturat și numeroase cete de țărani.
Bibescu a fost constrâns să subscrie programul revoluționar și să încredințeze fruntașilor revoluției ministerele. Două zile mai târziu, sub presiunea consulului general al Rusiei, a abdicat și a plecat din țară. Locul său a fost luat de un Guvern provizoriu.
În Țara Românească a fost instaurat un regim revoluționar. Țara a fost guvernată de Guvernul provizoriu și de miniștri care îi erau subordonați, unii dintre aceștia fiind și membri ai Guvernului amintit. Rangurile boierești au fost desființate, a fost proclamată eliberarea robilor țigani, a fost instituit steagul tricolor și s-a decretat desființarea pedepsei cu moartea și a pedepsei cu bătaie și s-a decretat dreptul fiecărui român “de a vorbi, a scrie, a tipări slobod asupra tuturor lucrurilor”.
Numit secretar de stat, înainte de abdicarea lui Bibescu, Nicolae Bălcescu a adoptat față de reprezentanții consulari străini un limbaj cu totul nou, de demnitate și egalitate.
Atât programul cât și cursul evenimentelor încadrau procesul revoluționar din Țara Românească celui general european.
În toamna aceluiași an, revoluția din Țara Românească a fost înfrântă în urma unei intervenții militare a Imperiului otoman.
Revoluția pașoptistă din Țările Române poate fi privită ca un dublu rol, și anume: din punct de vedere național o putem considera ca o redeșteptare a conștiinței naționale, și de asemenea, din punct de vedere european, prin conexiunea cu Europa Occidentală.
Proclamația de la Islaz:
Fraților români,
Timpul mântuirii noastre a venit;poporul român se deșteaptă la glasul trâmbiței îngerului mântuirii și își cunoaște dreptul său de suveran. Pace vouă, pentru că vi se vestește libertate
vouă! Pe scurt, popolul român, recapitulând, decretă:1. Independența sa administrativă și legislativă pe temeiul tractatelor lui Mircea și Vlad V, și neamestec al nici unei puteri din afară în cele din întru ale sale.
2. Egalitatea drepturilor politice.
3. Contribuție generală
4. Adunanță generală compusă de reprezentanți ai tuturor stărilor soțietății.
5. Domn responsabil, ales pe cinci ani, și căutat în toate stările societății.
6. Împuținarea listei civile;ardicarea de orice mijloc de corumpere.
7. Responsabilitatea miniștrilor și a tuturor funcționarilor în funcția ce ocupă.
8. Libertatea absolută a tiparului.
9. Orice recompensă să vie de la patrie prin reprezentanții săi, iar nu de la domn.
10. Dreptul fiecărui județ de a-și alege dregătorii săi, drept care purcede din dreptul popolului întreg de a-și alege domnul.
11. Gvardie națională.
12. Emancipația mănăstirilor închinate.
13. Emancipația clăcașilor, ce se fac proprietari prin despăgubire.
14. Desrobirea țăranilor prin despăgubire.
15. Reprezentant al țării la Constantinopole dintre români.
16. Instrucție egală și întreagă pentru tot românul de amândouă sexele.
17. Desființarea rangurilor titulare ce nu au funcții.
18. Desființarea pedepsei degrădătoare cu bătaia.
19. Desființarea atât în faptă, cât și în vorbă a pedepsei cu moartea.
