. După trei ani petrecuți mai mult la București (1812-1816), Wilkinson publică la Londra o lucrare intitulată „„O relatare asupra principatelor Țara Românească și Moldovei cu diverse observații politice referitoare la ele”. Fără alte comentarii, vă propun să citiți observațiile făcute de consulul britanic acum mai bine de 200 de ani și să găsiți singuri răspunsul la întrebarea din titlu.
Bună țară, rea tocmeala
„Bogăția naturală și diversele resurse ale Țării Românești și Moldovei sunt de așa natură, încât dacă acele țări s-ar putea bucura de avantajele unui guvern normal și al unei administrații înțelepte, (…) aceste provincii ar deveni în scurt timp cele mai populate și mai înfloritoare din Europa”.
Din nefericire, însă, englezul constată că situația este cu totul alta. „Probabil că nu există un popor care să lucreze sub mai multă opresiune ca efect al puterii despotice, nici popor mai puternic împovărat cu impuneri și impozite, decât țărănimea Țării Românești și Moldovei. Nu există alt popor
care să suporte jumătate din greutatea lor cu aceeași răbdare și aparentă resemnare”.
Peștele de la cap se împute
În vreme ce norodul îndură, clasa decidenților (boierimea) își petrece zilele fie la guvern, fie acasă, „în trândăvie absolută sau în vizite reciproce pentru a ucide timpul”, lăsându-și pământurile în „neglijare totală sau în mâinile unor agenți mercenari, care se îmbogățesc pe spinarea lor ”.
Subiectele de conversație ale boierilor sunt banale de conversații și ei vorbesc indecent chiar și în fața doamnelor lor. „Aa o aversiune naturală față de orice ocupație serioasă care nu se referă direct la interesul lor personal ”, Cât privește „libertatea totală a relațiilor sexuală” aceasta a făcut ca fidelitatea conjugală să devină „pur și simplu
nominală ” și, pe cale de consecință „legăturile clandestine” și divorțurile abundă.
