16 octombrie 1964: China se alătură clubului bombei atomice
Oficialii americani nu au fost teribil de surprinși de acest test; rapoartele serviciilor de informații încă din anii 1950 indicau că țara din Asia lucra la dezvoltarea unei bombe atomice, posibil cu ajutorul tehnicienilor și oamenilor de știință sovietici. Cu toate acestea, succesul testului a provocat îngrijorare în cadrul guvernului american.
La începutul anilor 1960, China a adoptat o poziție deosebit de radicală, care pleda pentru o revoluție mondială împotriva forțelor capitalismului, lucrând cu îndârjire pentru a-și extinde influența în Asia și în noile națiuni din Africa. Testul, care a avut loc la doar două luni după Rezoluția din Golful Tonkin (o rezoluție a Congresului care îi dădea președintelui Lyndon B. Johnson puterea de a răspunde la agresiunea comunistă din Vietnam) a creat un spectru înfricoșător de confruntare nucleară și conflict în Asia de Sud-Est.
Testul a preocupat, de asemenea, Uniunea Sovietică; diviziunea dintre URSS și China comunistă pe probleme ideologice și strategice se lărgise considerabil până în 1964. Dobândirea de către China a unor capacități nucleare nu a făcut decât să sporească tensiunile dintre cele două națiuni. Într-adevăr, testul ar fi putut fi un stimulent pentru sovietici să depună mai multe eforturi pentru a opri proliferarea armelor nucleare; în 1968, Statele Unite și Uniunea Sovietică au semnat Tratatul de neproliferare a armelor nucleare.
Nu este de mirare că sovieticii ar fi dorit să vadă limitată forța nucleară a Chinei, din moment ce primele rachete chineze cu rază intermediară de acțiune au fost îndreptate în mod clar spre Rusia. Cursa înarmărilor nucleare din Războiul Rece tocmai devenise mult mai complicată.
