16 octombrie 1934: Marșul cel lung. Fuga lui Mao din încercuirea provocată de forțele naționaliste din timpul Războiului Civil din China
Războiul civil din China între naționaliști și comuniști a izbucnit în 1927. În 1931, liderul comunist Mao Zedong a fost ales președinte al nou înființatei Republici Sovietice a Chinei, cu sediul în provincia Jiangxi din sud-estul țării. Între 1930 și 1934, naționaliștii conduși de Chiang Kai-shek au lansat o serie de cinci campanii de încercuire împotriva Republicii Sovietice. Sub conducerea lui Mao, comuniștii au folosit tactici de gherilă pentru a rezista cu succes în primele patru campanii, dar în cea de-a cincea, Chiang a ridicat 700.000 de soldați și a construit fortificații în jurul pozițiilor comuniste. Sute de mii de țărani au fost uciși sau au murit de foame în timpul asediului, iar Mao a fost înlăturat din funcția de președinte de către Comitetul Central Comunist. Noua conducere comunistă a folosit tactici de război mai convenționale, iar Armata Roșie a fost decimată.
Având în vedere că înfrângerea era iminentă, comuniștii au decis să iasă din încercuire prin punctele sale cele mai slabe
Marșul lung a început la ora 17:00, la 16 octombrie 1934. Secretul și acțiunile de ariergardă i-au derutat pe naționaliști și au trecut câteva săptămâni până când aceștia și-au dat seama că principalul corp al Armatei Roșii a fugit. Forța de retragere era formată inițial din 86.000 de soldați, 15.000 de personal și 35 de femei. Armele și proviziile erau purtate pe spatele bărbaților sau în căruțe trase de cai, iar linia de marș se întindea pe 80 de kilometri. Comuniștii mărșăluiau în general noaptea, iar atunci când inamicul nu era aproape, o coloană lungă de torțe putea fi văzută șerpuind peste văi și dealuri în depărtare.
Primul dezastru a avut loc în noiembrie, când forțele naționaliste au blocat traseul comuniștilor peste râul Hsiang. Le-a luat o săptămână comuniștilor să străpungă fortificațiile și i-a costat 50.000 de oameni – mai mult de jumătate din numărul lor. După această încercare, Mao și-a recăpătat constant influența, iar în ianuarie a fost numit din nou președinte în timpul unei reuniuni a liderilor de partid în orașul capturat Tsuni. Mao a schimbat strategia, împărțindu-și forțele în mai multe coloane care urmau să ia drumuri diferite pentru a deruta inamicul. Nu vor mai avea loc atacuri directe asupra pozițiilor inamice. Iar destinația urma să fie acum provincia Shaanxi, în nord-vestul îndepărtat, unde comuniștii sperau să lupte împotriva invadatorilor japonezi și să câștige respectul maselor chineze.
După ce a îndurat foametea, bombardamentele aeriene și încăierările aproape zilnice cu forțele naționaliste, Mao și-a oprit coloanele la poalele Marelui Zid Chinezesc la 20 octombrie 1935. Îi așteptau cinci călăreți purtând mitraliere și steaguri roșii. „Bun venit, președinte Mao”, a spus unul dintre ei. „Reprezentăm Sovietul Provincial din Shensi de Nord. Vă așteptam cu nerăbdare. Tot ceea ce avem este la dispoziția dumneavoastră!” Marșul Lung se încheiase.
Marșul comunist a traversat 24 de râuri și 18 lanțuri muntoase, majoritatea acoperite de zăpadă. Doar 4.000 de soldați au încheiat călătoria. Majoritatea celor care nu au reușit au pierit. A fost cel mai lung marș continuu din istoria războiului și a marcat apariția lui Mao Zedong ca lider incontestabil al comuniștilor chinezi. Aflând despre eroismul și determinarea comuniștilor în Marșul cel Lung, mii de tineri chinezi au călătorit la Shensi pentru a se înrola în Armata Roșie a lui Mao. După ce s-a luptat cu japonezii timp de un deceniu, Războiul Civil Chinezesc a fost reluat în 1945. Patru ani mai târziu, naționaliștii au fost înfrânți, iar Mao a proclamat Republica Populară Chineză.
A fost președinte până la moartea sa, în 1976.
