O parte semnificativă a forței de muncă a fost înrolată, ceea ce a afectat producția agricolă. Întreruperea legăturilor comerciale cu Europa de Vest ca urmare a închiderii Bosforului și a Dardanelelor a fost o altă lovitură majoră pentru economie în perioada de neutralitate.
Dificultățile economiei românești în perioada de neutralitate
Lipsa forței de muncă s-a resimțit mai ales în agricultură, sectorul economic în care lucrau cei mai mulți români la începutul secolului XX. În 1915, suprafața agricolă a scăzut cu 171.345 de hectare față de anul precedent, iar dintre toate culturile de cereale, doar producția de grâu a crescut semnificativ față de 1914.
Închiderea Bosforului și a Dardanelelor a dus la o reducere semnificativă a legăturilor comerciale cu Europa de Vest, obligând România să intensifice comerțul cu Puterile Centrale. În 1915, comerțul dintre România și Austro-Ungaria a crescut la 47,87%, față de 18,5% în 1913, iar comerțul dintre România și Germania a crescut la 29,4%, de la 23,03% în 1913.
Odată cu începerea războiului, guvernul român a interzis exportul de cereale, cu excepția porumbului, pentru a-și mări rezervele interne. Interdicția a fost ridicată în vara anului 1915, iar creșterea prețurilor cerealelor pe piețele internaționale a adus profituri semnificative pentru exportatorii români. Cu toate acestea, populația a avut de suferit, exporturile masive ducând la penurie și la creșterea prețurilor pe piața internă, iar ca urmare, în octombrie 1915, a fost înființată „Comisia centrală pentru vânzarea și exportul de cereale și produse derivate”. Cu scopul de a supraveghea comerțul cu cereale, Comisia a inventariat cantitatea disponibilă de cereale și a reglementat prețurile maxime de vânzare pe piața internă, precum și prețurile minime și condițiile de vânzare la export.
În primii ani de război, veniturile din petrol au avut o contribuție semnificativă la economia României
Statisticile oficiale afirmă că, în perioada de neutralitate 1914-1915, mai mult de jumătate din cantitatea de petrol exportată de România a fost vândută Puterilor Centrale, în special Germaniei.
Având în vedere că cea mai mare parte a potențialului economic al României a fost folosită pentru întărirea capacității de apărare a țării, populația a fost nevoită să îndure privațiuni pe toată perioada neutralității. Pe lângă creșterea prețurilor la alimente, a existat o penurie de produse industriale, deoarece cea mai mare parte a producției industriale a fost direcționată pentru a servi interesele armatei. În plus, o serie de sectoare industriale și-au redus semnificativ activitatea, din cauza lipsei materiilor prime care, înainte de izbucnirea războiului, trebuiau să fie importate.
Rezultatul final a fost o creștere a șomajului în această perioadă, în special în domeniile industriale care nu lucrau pentru armată. Reducerea exporturilor a afectat și lucrătorii portuari. Situația acestora în 1915 a fost descrisă de economistul Victor Slăvescu, viitor ministru de finanțe al României între 1934-1935:
„Muncitorii din industria transporturilor, în special muncitorii și docherii, au resimțit profund lipsa de muncă, deoarece activitatea în porturile noastre de la Dunăre și Marea Neagră s-a redus considerabil”.
Pentru a sprijini familiile celor înrolați, o lege din 2 ianuarie 1915 a stabilit alocații lunare. Legea prevedea ca statul să acorde o alocație lunară de 15 lei pentru familiile din mediul rural, respectiv 20 de lei pentru cele din mediul urban. Alocația se acorda din prima zi de mobilizare până la 15 zile după ce urma să fie declarată pacea.
Populația rurală a fost, de asemenea, afectată de pregătirile de război. Înrolarea a sute de mii de tineri țărani a lăsat satele fără principala lor forță de muncă, contribuind la ruinarea multor ferme țărănești. Cei care nu au fost înrolați au fost în cele din urmă forțați, printr-o lege adoptată în decembrie 1914, să lucreze pământul celor care au fost recrutați, dacă acesta avea cinci hectare sau mai puțin.
