Teroarea este termenul folosit pentru perioada din Revoluția Franceză care a culminat cu dictatura lui Robespierre, ce își eliminase foștii camarazi de luptă, și cu instituirea Comitetului Salvării Publice.
S-a terminat, la 28 iulie 1794, odată cu încetarea puterii Directoratului după executarea lui Robespierre, marcând sfârșitul Revoluției Franceze.
Teroarea a pornit de conflictul mereu mocnit dintre girondini și iacobini, fiind marcată de executarea în masă a „dușmanilor revoluției”.
Numărul celor executați fost de ordinul a zeci de mii la nivelul întregii țări, dintre care 16.594 de oameni au fost ghilotinați, 2.639 doar în Paris.
Alți 25.000 au fost uciși în execuții sumare de-a lungul și de-a latul Franței
Radical
Născut pe 24 mai 1743 în Elveția, Jean-Paul Marat era medic, filosof și om de știință, cunoscut, însă, pentru implicarea sa în Revoluția Franceză ca jurnalist radical și politician.
Era renumit pentru tonul său feroce, atitudinea intransigentă față de noii lideri și instituții ale revoluției și ca mare apărător al „sans – culottes”, cei mai năpăstuiți oameni.
Își publica părerile în pliante, pancarte și ziare, în special în „L’ Ami du people”, prin care a intrat în legătură cu grupul radical iacobin republican, care a venit la putere după iunie 1793.
Marat a fost asasinat de către Charlotte Corday, o simpatizantă girondistă, în timp ce făcea o baie ca medicament pentru boala lui de piele.
Moartea lui Marat, ilustrată în celebra pictură a lui Jacques-Louis David, a devenit un simbol pentru iacobini, un fel de martiriu revoluționar.
