Acest petic de pământ cândva românesc a atras mereu atenția spionajului, mai ales datorită poziției sale strategice, în ”economia” militară a Mării Negre. CIA a declasificat mai multe telegrame care monitorizau orice activitate pe Insulă.
Folosind informații din terțe surse sau din observații de pe țărm, unele conțin și elemente eronate. Oricum datele primare, cuprinse în telegrame, treceau prin filtrul ofițerilor de analiză, înainte de a fi folosite de oficiali.
În 10 februarie 1955, se trimitea o cablogramă cu următorul text:
”Tehnicieni sovietici din Odesa, Valcov și Constanța au ajuns de la Sulina pe Insula Șerpilor pentru a construi un depozit de combustibil pentru submarine și ateliere de reparații.
Farul de navigație de pe Insulă a fost renovat în iulie și o stație radio a fost operațională acolo pentru o scurtă perioadă.”
Pe 31 octombrie 1955, spionajul colecta noi date despre Insula Șerpilor:
”O unitate a Gărzii de Frontieră staționează permanent pe Insula Șerpilor, în Marea Neagră, care este deservită de un far, (…) nu sunt alte instalații pe insulă (…) dimensiunea sa nu permite să fie folosită ca o radă.
Manevre ale Marinei românești au avut loc în toamna lui 1954 în vecinătatea Insulei.”
Militari români pe Insula Șarpelui? Cu misiune permanentă? Greu de crezut, chiar dacă România era sub ocupație ”eliberatoare”.
