Wilhelm Cuceritorul – începutul stăpânirii normande în Anglia și povestea unei compensații financiare ciudată
Wilhelm nu a fost prea popular în rândul populației pe care o stăpânea, dar este sigură originea sa vikingă. În anul 1066, Wilhelm a reușit să obțină victoria în fața adversarului său, regele Harold, la Hastings. Regele Harold este astfel ultimul rege anglo-saxon din Britania, el decedând în chiar ziua bătăliei pierdute la Hastings. După victoria sa de la Hastings, Wilhelm a atacat toate ținuturile din sudul Angliei, provocând numeroase pierderi materiale. Anglo-saxonii au fost atât de înspăimântați încât toți locuitorii Londrei s-au supus noului rege. Astfel în ziua de Crăciun din anul 1066, Wilhelm a fost încoronat ca primul regele normand al Angliei, la Westminster Abbey.
Perioada anglo-saxonă din istoria Angliei se încheia într-un mod nefericit. Franceza a devenit limba oficială a administrației regelui. Treptat, ea s-a amestecat cu limba anglo-saxonă pentru a da naștere englezei moderne. Marea majoritatea a nobililor erau analfabeți. Wilhelm însuși nu vorbea engleza când a urcat pe tron și nici nu a reușit să o stăpânească cu adevărat. O parte a teritoriilor vestice și nordice ale Angliei acelor timpuri a rămas doar nominal sub dominația regelui normand, iar populația acestora a căutat în mai multe rânduri să se răzvrătească.
Viața glorioasă a lui Wilhelm Cuceritorul contrastează cu întâmplările ciudate care s-au petrecut după decesul său. În timpul înmormântării sale, organizată târziu și în grabă de clerul de la Rouen, un bărbat a intrat în timpul ceremoniei din biserică și a susținut că regele Wilhelm Cuceritorul nu poate fi înmormântat acolo deoarece biserica era construită ilegal pe proprietatea lui. Cercetările ulterioare au demonstrat că pretinsul proprietar are dreptate și în cele din urmă a primit compensații financiare importante. Înmormântarea de insucces a lui Wilhelm Cuceritorul a fost privită ca o pedeapsă divină pentru comportamentul său brutal din timpul vieții. Fiul său, William al II-lea, i-a urmat în cele din urmă la tron în 1087, devenind al doilea rege normand al Angliei. William al II-lea a domnit între anii 1087 – 1100. William Rufus a fost la fel de impopular ca tatăl său printre supuși potrivit cronicarilor vremii care erau din rândul clerului și oarecum opozanți ai lui, iar fața de cultura anglo-saxonilor a manifestat o lipsă de respect constantă.
