Vrăjitoria în Transilvania: Cum au fost ultimele vrăjitoare arse pe rug la Târgu Mureș
Magia nu era însă considerată pe de-a-ntregul rea în Evul Mediu și în Modernitatea timpurie, ci existau diferite tipuri de magie, ergo magi. Celebrul scolastic Toma d’Aquino o considera chiar o superstiție, nimic mai mult. În Ungaria medievală, vrăjitoria este o temă legislativă, o problemă încă din vremea întemeierii arpadiene.
Între secolele XVI-XVIII, în Regatul Ungariei eu existat nu mai puțin de 2000 de procese. Cea dintâi execuție a unei vrăjitoarea în Ungaria datează din 1387, acuzații din ce în ce mai dese venind după 1565. Reforma protestantă nu a făcut decât să dea o formă legală acuzației de vrăjitorie, pedepsele devenind apanajul conducerii, care avea obligația de a pune la adăpost societatea de astfel de pericole diavolești.
În Transilvania, magia a subzistat atât prin cercetarea și condamnarea presupuselor acte de vrăjitorie, cât și prin impunerea catolicismului grație misiunilor călugărilor-cerșetori (franciscani, dominicani). Primul proces al vrăjitoriei a fost 1565 când cinci femei au fost arse pe rug. Între 1621-1696 au avut loc nu mai puțin de 20 de procese de vrăjitorie la Brașov. În camera de la primul etaj al turnului primăriei se desfășura tortura. Ultimele execuții al vrăjitoarelor au avut loc la mijlocul secolului al XVIII -lea în Europa, mai precis la Târgu Mureș (1752-1753).
Transilvania ,,datorează” renumele de zonă a vampirilor și a magiei negre și acestor procese și execuții ale vrăjitoarelor, locul vag cunoscut din care a reieșit și Dracula, dar și doamna sa, Elisabeta Bathory, un personaj foarte popular și la fel de sângeros. Nici Sibiul nu a fost exclus de pe lista orașelor ardelenești unde s-au desfășurat numeroase procese de vrăjitorie. Aici a fost condamnată o „asociație de preotese ale Satanei” care se întrunea pe un munte în Ocna Sibiului. În timpul anchetelor s-a vorbit de 15 asociații de vrăjitoare în Sibiu. Amintiri triste se leagă de grădina vechii primării din Sibiu, ,,Grădina torturii”, în care erau schingiuite presupusele vrăjitoare. Foarte interesant este că nu s-a descoperit încă nici un exemplar din ,,Malleus Maleficarum”, celebrul manual de vrăjitorie, pe teritoriul Transilvaniei.
A existat probabil prin bibliotecile învățaților călugări franciscani și dominicani, dar nu se poate aprecia că a avut o circulație mai largă de atât.
