Se invoca diplomatic motivul „evenimentelor internaționale și al situației interne din Franța”, precizându-se că este posibil ca în perioada imediat următoare vedeta franceză să își reconsidere decizia.
De fapt, motivele reale se pot lesne deduce din contextul politic al perioadei octormbrie-noiembrie 1956: în octombrie 1956, Varșovia fusese înconjurată de Armata Roșie, care amenința să ocupe orașul pentru a înăbuși dorința de libertate a polonezilor, iar la 4 noiembrie avea loc invazia sovietică în Ungaria, revoluția anti-comunistă din această țară fiind sângeros reprimată.
Cu toate acestea, Yves Montand, membru și militant al Partidului Comunist Francez, va relua și va concretiza proiectul în doar o lună, probabil în urma insistențelor autorităților comuniste, plecând în turneu în decembrie 1956, cu toate că noua decizie era aprig comentată în Franța.
Prima etapă a turneului s-a desfășurat la Moscova, continuând pentru alte două săptămâni în alte orașe din Uniunea Sovietică și apoi cîte o saptamîână la Varșovia, Berlinul de Est, Praga, Budapesta, Bucuresti, Belgrad, Sofia, terminându-se în martie 1957.
Pe 20 februarie 1957, actorul și cântărețul francez, pe atunci în vârstă de 35 de ani, ajungea la București împreună cu soția sa, faimoasa actriță Simone Signoret.
Trebuie să mai spunem că celebrul șansonetist mai avea o legătură cu România, reflectată de asemenea în documentele din Arhivele Diplomatice: a făcut parte din Comitetul de patronaj al amplei suite de manifestări „Zilele prieteniei româno-franceze”, desfășurate în 1956.
Recitalurile lui Yves Montand au constituit un uriaș eveniment cultural în România, întrucât până în 1960 nu mai vizitaseră Bucureştiul, în afară de artişti din Uniunea Sovietică şi din ţările est europene, decât actorul şi regizorul indian Raj Kapoor și cântărețul și actorul german de origine elvețiană Vico Torriani.
La sala Floreasca
Yves Montand a susținut două recitaluri la Sala Sporturilor Floreasca, o clădire cu o capacitate de 3.000 de locuri, construită în anii 1949-1950, cea mai încăpătoare din Bucureşti la vremea respectivă.
Acolo aveau loc marile mitinguri la care luau cuvântul Gheorghiu-Dej şi alţi lideri ai Partidului Muncitoresc Român, congresele acestuia desfăşurându-se la Ateneu până la construirea Sălii Palatului, în 1959. Aceasta spunea multe despre importanța acordată de regimul de la București prezenței cântărețului francez în România!
