La scurt timp după aceea, ca urmare a ordinului de potolire a scandalului primit de la Casa Albă, jurnalismul nord-american și european, care la început denunțase violențele„ senegalezilor ”, a demarat o campanie în sens invers, realizând studii, investigații și reportaje care vizau reducerea amplorii fenomenului. Cât îi privește pe Rheinlandbastarde, aceștia au fost prezentați drept rezultatul unor relații consensuale.
Morel, departe de a ceda, s-a dus la sfârșitul anului 1920 în Renania. Concluziile acelei călătorii au dat naștere cărții „The horror on the Rhine”, care a fost publicată în 1921. Campania de denunțare a pierdut însă orice putere de convingere de natură politică după judecata peremptorie și definitivă a Casei Albe.
Ocupația Renaniei s-a încheiat în 1930, germanii n-au uitat, însă, nici pierderile teritoriale din Europa și din colonii, nici condițiile dure de pace și nici crimele comise asupra civililor. Furia acumulată s-a manifestat în 1933, când Adolf Hitler a ajuns cancelar promițându-le germanilor răzbunare.
