În ciuda dorinței tatălui său ca educația sa să fie în întregime religioasă și militară, tânărul Frederic, cu ajutorul tutorelui său Jacques Duhan, și-a procurat 3000 de volume de poezie, clasici greci și romani, filosofie franceză pentru a-și suplini lecțiile.
În timp ce regele bea cu prietenii, fiul său căuta alinare în muzică, istorie și filosofie.
Pentru militărosul său tată, el era „un băiat efeminat, care nu posedă nici o singură înclinație bărbătească, nu călărește și nu vânează, ba mai mult, se poartă murdar, nu se tunde niciodată și își buclează părul ca un idiot”.
Din anul 1730, prințul începe să ducă împreună cu prietenul său Hans Hermann von Katte o viață boemă, încercând să scape de sub controlul tatălui său printr-o încercare de a fugi în Anglia, care eșuează.
Cei doi prieteni sunt arestați și închiși în fortăreața Küstrin, unde, Frederic este obligat să privească decapitarea prietenul său care îl ajutase să plănuiască fuga.
Corpul și capul lui Katte fost lăsate sub fereastra celulei prințului.
Frederic a stat închis la Küstrin doi ani.
În contact cu Voltaire, format la şcoala filosofilor francezi şi englezi şi iniţiat în francomasonerie, elaborează propria teorie a puterii, alta decât cea pe care urma să o formuleze în operele sale scrise în franceză, „Antimachiavel” în 1740 şi „Histoire de mon temps” în 1746, conform căreia puterea nu a mai fost bazată pe dreptul divin, ci pe un contract.
În materie de exercitare a funcţiei de monarh, privea cu admiraţie spre modelele de monarhi ai istoriei – Ludovic al XIV-lea şi Carol al II-lea – însă respectul şi admiraţia pentru uniforma militară şi pentru calitatea de comandant suprem al armatei l-au determinat să poarte vestimentaţia militară cu preponderenţă în detrimentul celei specifice unui monarh.
În ceea ce priveşte visteria statului şi politica monetară, a fost un bun administrator şi a redresat regatul în urma Războiului de şapte ani.
A păstrat, în domeniul economiei, caracterul mercantilist, acordând prioritate domeniului industrial.
Politica sa externă a fost bazată pe realism politic, urmărind apărarea fără echivoc a interesului naţional al Prusiei şi crearea unui stat prusac modern, puternic.
După Războiul de succesiune în Austria, invadează Silezia fără să declare război şi nu ezită să încheie pace în funcţie de interesul Prusiei.
Aduce Prusia în pragul dezastrului, fiind salvat de moartea ţarinei Elisabeta.
Frederic ia iniţiativa de a împărţi Polonia (1772) şi Bavaria (1779), formând „Liga principilor” (1785).
Gustul său pentru artă a fost tradus prin apariţia unor monumente arhitectonice deosebite precum Opera de Stat din Berlin, Biblioteca Regală, Palatul Prinţului Henry – care în prezent găzduieşte Universitatea Humboldt -, Palatul Sanssouci de la Potsdam – devenit reşedinţa de vară a monarhului, care este recunoscută drept cea mai importantă operă a stilului nordic german rococo.
A transformat Prusia într-o putere europeană, iar când a murit, la 17 august 1786, a lăsat în urma sa un stat puternic bine aşezat economic şi financiar, cu un sistem birocratic funcţional.
