Vărul lui Pablo Escobar este considerat de mai multe oficialități adevăratul geniu din spatele Cartelului Medellin
Vărul lui Pablo Escobar, Gustavo Gaviria (stânga), într-o fotografie nedatată. Spre deosebire de Escobar, Gaviria a rămas departe de lumina reflectoarelor
De la moartea lui Pablo Escobar din 1993, lordul columbian al drogurilor a inspirat emisiuni TV precum Narcos, filme precum Paradise Lost și cărți precum Kings of Cocaine. Dar, deși „El Patrón” a fost liderul Cartelului din Medellin, „vărul lui Pablo Escobar, Gustavo Gaviria, a fost, fără îndoială, adevăratul geniu din spatele scenei. [Gaviria] am vrut cu adevărat să îl prindem în viață pentru că el era adevăratul creier”, a declarat Scott Murphy, un fost ofițer DEA care a investigat Cartelul Medellín în ultimii ani ai acestuia.”
”El știa totul despre laboratoare, de unde să obțină substanțele chimice, rutele de transport [și] centrele de distribuție din Statele Unite și Europa.”
Din 1976 până în 1993, Cartelul Medellín a condus afacerile cu cocaină. Astfel, Pablo Escobar a atras atenția în calitate de „șef” principal al organizației. Dar, în spatele scenei, Gaviria ar fi supravegheat partea financiară a imperiului într-o perioadă în care cartelul putea obține 4 miliarde de dolari pe an.
Începuturile infracționale
Fiul lui Escobar, Sebastián Marroquín, și-a amintit că Gustavo Gaviria și Pablo Escobar „căutau întotdeauna să facă afaceri sau să comită o infracțiune pentru a obține niște bani în plus”.
„Tinerii furau anvelope și mașini sau jefuiau casele de bilete ale cinematografelor. Au furat chiar și pietre funerare din cimitire și le-au păstrat pentru răscumpărare. În cele din urmă, au trecut de la jaful pietrelor funerare la răpirea persoanelor”.
Obiceiurile criminale ale verilor nu au trecut neobservate. În anii ’70, atât Gustavo Gaviria, cât și Pablo Escobar au fost arestați.
Totul s-a schimbat după această arestare. Cei doi veri s-au orientat către o pradă mult mai mare decât cea pe care o puteau obține prin răscumpărarea pietrelor funerare – „cocaina”.
După arestarea lor, „[Escobar și Gaviria] au construit în esență imperiul împreună”, a remarcat Douglas Farah, cel care a acoperit Columbia în calitate de jurnalist spre sfârșitul perioadei lui Escobar.
Până în anii 1980, cererea de cocaină în Statele Unite a crescut vertiginos. Din Columbia, Gustavo Gaviria și Pablo Escobar erau pregătiți să o onoreze. Escobar intuise deja o oportunitate la începutul anilor ’70, când piața cocainei s-a mutat spre nord din Brazilia, Argentina și Chile. El a început să facă contrabandă cu pastă de cocaină în Columbia, de unde o rafina, apoi o trimitea în nord cu „catâri” pentru a fi vândută în Statele Unite.
Escobar era liderul de necontestat al operațiunii, dar Gaviria se ocupa de finanțe și de exportul de cocaină în spatele scenei
„Vărul lui Pablo Escobar era creierul cartelului”, potrivit fostului ofițer DEA Javier Peña, care l-a urmărit pe Escobar din 1988 până la moartea acestuia în 1993.
Gustavo Duncan Cruz, profesor de științe politice la Universitatea EAFIT din Medellin, a explicat că Pablo Escobar s-a concentrat pe violență în comerțul cu cocaină. Carisma sa a contribuit la inspirarea armatei sale de asasini. Oricine se supunea ordinelor lui Escobar era intimidat prin violență. Gaviria s-a ocupat de o altă latură a lucrurilor. „Gustavo era mai mult specializat în afaceri”, a spus Cruz. „Afaceri ilegale, bineînțeles”.
Pablo Escobar, în extrema dreaptă, alături de un grup de apropiați din „familia” sa din Medellin
Când una dintre principalele rute comerciale ale cartelului – prin Bahamas către Florida – a fost întreruptă, Gaviria nu s-a îngrijorat
În loc să transporte cocaina cu avionul spre nord, Gaviria a folosit nave de marfă care transportau electrocasnice. Cocaina a fost introdusă în frigidere și televizoare. Contrabandiștii ajunseseră chiar să impregneze cocaină în blugi. Odată ce blugii ajungeau în SUA, chimiștii scoteau drogul din material.
Cartelul făcea atât de mulți bani – un kilogram de cocaină costa aproximativ 1.000 de dolari pentru a fi produsă, dar putea fi vândută cu până la 70.000 de dolari în SUA – încât piloții care transportau drogul își abandonau avioanele în ocean și înotau până la navele care îi așteptau.
Până la mijlocul anilor ’80, Cartelul din Medellin reușea să încaseze până la 60 de milioane de dolari pe zi. La apogeul puterii lor, Pablo Escobar și Gustavo Gaviria acaparaseră 80 la sută din aprovizionarea cu cocaină din Statele Unite.
„Gustavo Gaviria avea contacte în toată lumea pentru distribuirea cocainei… [El] era cel mai tare”, a declarat Peña.
Prăbușirea lui Gustavo Gaviria
În anii ’90, Cartelul Medellin și guvernul columbian erau în război deschis. Pablo Escobar a încercat să creeze o aură de legitimitate în jurul său și al afacerii sale. El a devenit un „Robin Hood” columbian, construind școli, stadioane de fotbal și locuințe pentru cei săraci. În 1982 a fost ales în Parlamentul columbian și visa să candideze într-o zi la președinție.
„[Escobar] a petrecut mult timp în campania electorală și, în esență, l-a lăsat pe Gaviria să se ocupe de afacere”, a remarcat Douglas Farah.
„Majoritatea oamenilor cred că traficanții de droguri vor bani, dar unii dintre ei își doresc puterea”, a spus Cruz. „Pablo a vrut putere. Gustavo urmărea mai mult banii”.
Cu toate acestea, Escobar a fost forțat să părăsească parlamentul de către ministrul justiției, Rodrigo Lara Bonilla, din cauza activității sale în comerțul cu droguri. Bonilla a amenințat că se va îndrepta împotriva Cartelului Medellín – și în cele din urmă a plătit cu viața. Moartea lui Bonilla a declanșat un „război” împotriva traficanților de droguri precum Escobar și Gustavo Gaviria. În următorul deceniu, Cartelul Medellín a ripostat – ucigând politicieni, atacând avioane și clădiri guvernamentale.
La 11 august 1990, guvernul columbian a dat o lovitură decisivă
Poliția l-a depistat pe Gustavo Gaviria într-un cartier de lux din Medellín și l-a ucis.
„Când Gustavo a fost ucis, poliția a susținut faptul că a fost vorba de un schimb de focuri”, a notat Bowden. „Dar Pablo a afirmat întotdeauna că a fost răpit, torturat și executat.” „Cred că expresia „ucis într-un schimb de focuri” a devenit un fel de eufemism”, a adăugat Bowden.
„Acest lucru a declanșat războiul care a făcut cu adevărat ravagii”, a spus Bowden.
Moartea vărului lui Pablo Escobar a provocat o undă de șoc în toată Columbia. A spulberat o pace fragilă convenită de carteluri și de noul președinte columbian, César Gaviria.
Fără partenerul său de afaceri, controlul lui Escobar asupra cartelului a început să se destrame, iar pe 2 decembrie 1993, lordul drogurilor a fost ucis de poliția columbiană.
