Ascensiunea mondială a „jucătorului de șah” din Cartelul Columbian Cali
Când vine vorba despre baronii columbieni ai drogurilor, Pablo Escobar este, fără îndoială, cel mai cunoscut, fiind renumit pentru violența și acțiunile sale de intimidare. Dar Gilberto Rodríguez Orejuela a folosit o strategie diferită – bazată pe discreție și alianțe strategice – pentru a transforma Cartelul Cali într-o forță internațională care i-a rezistat chiar și lui Escobar.
Orejuela, supranumit „Jucătorul de șah” pentru logica sa rece, a lucrat cu fratele său Miguel și cu colegul său, Jose Santacruz Londoño, pentru a transforma Cartelul Cali în cel mai influent grup de traficanți de droguri din lume. Evitând violența ostentativă a Cartelului din Medellín, aceștia s-au concentrat pe înțelegeri secrete, mită și tehnici inovatoare de contrabandă pentru a avansa.
Într-adevăr, la apogeul puterii sale, Cartelul Cali era responsabil pentru 70% din cocaina care intra în Statele Unite și controla 90% din piața cocainei din întreaga lume.
Cu toate acestea, Cartelul Cali nu a reprezentat doar traficul de droguri
Potrivit Time, Orejuela a fost păpușarul din spatele finanțelor sale, controlând o organizație extinsă care includea proprietăți imobiliare, un lanț de farmacii, o rețea de posturi de radio și o echipă de fotbal. S-a autoproclamat „căpitan de industrie și bancher”.
Gilberto și Cartelul Cali operau diferit față de alte organizații de droguri. În timp ce rivalul lor, Cartelul Medellín, condus de Pablo Escobar, transporta drogurile cu bărci sau avioane rapide și recurgea la violență publică pentru a-și atinge scopul, Cartelul Cali folosea o abordare mai blândă.
Acesta se baza pe navele mai lente ale marinei comerciale – și mai puțin ostentative – pentru a-și transporta drogurile și prefera să încheie înțelegeri cu poliția și politicienii în loc să recurgă la violență. „Poliția îi numea pe capii drogurilor din Cali „domni”, iar pe cei din Medellín „huligani”.”
„Bandele din Cali te vor ucide doar dacă trebuie”, a declarat pentru TIME în 2001 Robert Bryden, șeful Administrației pentru combaterea drogurilor (DEA) din New York.
În plus, în timp ce Cartelul Medellín și-a îndreptat atenția asupra traficului de droguri din Miami, Gilberto Rodríguez Orejuela și fratele său s-au concentrat asupra Europei
În anii ’80, Gilberto și-a dus operațiunea la nivel international
Piața din SUA era suprasaturată, iar prețul era în scădere. În 1984, Gilberto Rodríguez Orejuela a făcut o călătorie în Spania pentru a evalua posibilitatea de a extinde Cartelul Cali pe piața europeană. Cartelul său avea relații cu contrabandiștii de tutun din Spania – care cunoșteau bine rutele de contrabandă – a spălat bani prin bănci spaniole și panameze, a stabilit legături cu mafia italiană și, în mod semnificativ, a profitat de căderea Zidului Berlinului și de liberul schimb al Uniunii Europene pentru a transporta droguri pe continent.
Deși Orejuela a fost arestat în Spania în 1984, legăturile pe care și le stabilise acasă păreau să dea roade
Potrivit TIME, guvernul columbian și președintele Belisario Betancur au luptat pentru extrădarea sa în Statele Unite, iar premierul spaniol Felipe González a fost de acord să-l trimită pe Orejuela acasă pentru a fi judecat.
„Dacă Betancur a ajutat ca eu să fiu extrădat în Columbia și nu în Statele Unite, el și-a făcut pur și simplu datoria de președinte, sprijinind un ordin de extrădare emis de un judecător columbian”, a declarat ulterior Gilberto Rodríguez Orejuela.
În țara sa, acesta a fost achitat de toate acuzațiile, iar cartelul său a continuat să facă trafic cu cocaină, ascunzând drogul în stâlpi de beton, legume congelate, pungi de cafea și plăci ceramice.
În anii 1990, Gilberto Rodríguez Orejuela și Cartelul Cali păreau de neînvins. Nu numai că se extinseseră la nivel internațional, dar mulți dintre rivalii lor au fost anihilați – Escobar fusese chiar ucis într-un schimb de focuri în 1993.
Pe măsură ce Cartelul Cali creștea în putere, proeminența sa a devenit o povară. DEA s-a concentrat din ce în ce mai mult asupra cartelului și asupra lui Gilberto Rodríguez Orejuela.
După cea mai lungă investigație din istoria DEA, Gilberto Rodríguez Orejuela, fratele său Miguel și asociatul lor, José Santacruz Londono, au fost arestați în 1995.
Deși membrii familiei Orejuela au fost condamnați la 15 ani de închisoare, aceștia au continuat să supravegheze cartelul din spatele gratiilor. Totuși, controlul lor asupra puterii a luat sfârșit la mijlocul anilor 2000, când cei doi frați au fost extrădați în Statele Unite.
În 2006, amândoi au pledat vinovați – acceptând o înțelegere pentru a proteja membrii familiei lor – au fost condamnați la 30 de ani de închisoare.
„Cei doi bărbați au fost responsabili pentru importul a peste 200 de tone de cocaină în această țară pe parcursul mai multor ani”, a declarat la acea vreme procurorul general Alberto Gonzales.”
