Tratatul de la Trianon și împlinirea a 100 de ani de la semnarea sa au fost considerate de mulți drept motive de ”înfierbântare” a iredentiștilor.
Flux 24, care citează MTI, spune, despre votul din Parlament: ”Deputaţii au votat cu 166 de voturi pentru, 5 împotrivă şi cu o
abţinere, propunerea comisiei parlamentare pentru solidaritate
naţională. Cele 5 voturi împotrivă au venit din partea formaţiunii
politice Coaliţia Democratică (DK), iar Anett Bősz, parlamentar
independent, politician al Liberalilor s-a abţinut.
În hotărâre se arată că Parlamentul a luat decizia să comemoreze împlinirea a 100 de ani de la tratatul de pace, semnat în data de 4 iunie 1920, care a destrămat teritoriul Ungariei istorice şi în urma căruia o treime din naţiunea maghiară a ajuns sub autoritatea unor state străine. Hotărârea fost luată în spiritul responsabilităţii prevăzute în Constituţia Ungariei, “ţinând cont de problemele politice, economice, juridice şi psihologice create de acest tratat de pace, nerezolvate până în prezent, dar în acelaşi timp, bazându-se pe credinţa de dăinuire a maghiarilor de peste hotare şi apreciind rezultatele politicii de unificare a naţiunii, fără modificarea graniţelor, în mod paşnic, începând din 2010″.
Manifestările votate sunt în mare măsură culturale sau de propagare a versiunii istorice maghiare.
Tocmai de aceea istoricii ar trebui să fie cei care în anul care urmează să se confrunte în idei și nu oamenii în câmp, așa cum s-a întâmplat recent la Cimitirul Internațional de la Valea Uzului.
La nivel declarativ, decizia Parlamentului nu are nimic îngrijorător, ba chiar conține afirmații clare privind păstrarea granițelor din Europa Centrală.
” Parlamentul a declarat că sprijină organizarea de evenimente,
comemorări, realizarea de materiale educaţionale şi filme, atât în Ungaria, cât şi în rândul maghiarilor care trăiesc în Bazinul
Carpatic sau în lume, care ajută la conştientizarea sentimentului
de unitate a maghiarilor, fără modificarea frontierelor naţionale,
precum şi la exprimarea identităţii, şi la protecţia acesteia.
Parlamentul îndeamnă la organizarea unor expoziţii, conferinţe
şi realizarea de materiale educaţionale pentru a prezenta lupta
pentru existenţă a maghiarilor din Bazinul Carpatic, precum şi
prezentarea realizărilor culturale, intelectuale, ştiinţifice,
economice şi sportive ale maghiarilor.”
Inițiatorii acestui demers sunt cei de la Forumul Reprezentanților Maghiari din Bazinul Carpatic care spune, în argumentație: ” În perioada de aproape 100 de ani de la
trauma Trianon, numărul maghiarilor a scăzut tragic dincolo de
graniţele patriei-mamă, dar sentimentul de apartenenţă naţională a rămas”.
Foto: Horthy și Hitler
Totuși nu se poate face abstracție de faptul că votul deputaților a fost dat de ziua amiralului Miklos Horthy, regentul care a condus Ungaria după Trainon și până la sfârșitul următorului Război Mondial. Horthy s-a născut pe 18 iunie 1868.
Salvat de acuzația de criminal de război, Horthy a murit în libertate, în 1957, în Portugalia.
După 1993, în Ungaria s-a făcut simțită revigorarea cultului personalității sale.
Miklos Horthy este cel sub conducerea căruia Ungaria și-a recucerit teritoriile în timpul Războiului, dqar costurile au fost uriașe, țara sa fiind călcată de trei armate.
El a spus, pe 15 octombrie 1944, când era clar că războiul era pierdut: ” Țelul de căpătâi al Ungariei a fost politica externă. Prin pace am dorit revizuirea cel puțin parțială a Tratatului de la Trianon. Speranțele noastre în Liga Națiunilor au rămas neîmplinite. La începutul crizei mondiale, Ungaria nu a avut intenția să ocupe teritorii. Noi nu am avut o intenție agresivă împotriva Republicii Cehoslovacia, Ungaria nu a dorit realipirea prin război a teritoriilor. Noi am intrat în Bácska" (Bacika, partea de vest a Voivodinei) "numai după prăbușirea statului Iugoslavia. Noi am acceptat prin pace arbitrajul puterilor Axei privind teritoriile luate de România în 1919. Ungaria a fost forțată să intre în război împotriva Aliaților. Noi nu am dorit să ridicăm ambiția noastră prin putere și nu am avut intenția să ocupăm de la nimeni nici măcar un metru pătrat. Azi este clar că germanii au pierdut războiul. Toate guvernele sunt responsabile pentru destinul lor. Cum zicea Bismark "Nu există o națiune care se sacrifică pe altarul alianțelor". Aceasta este consecința responsabilității istoriei mele.”
Foto deschidere: RRA
