În cronica lui Neculce găsim laconica însemnare că evreii din Oniţcani – ţinutul Orheiului – au prins un copil de moldovean şi l-au torturat în «chipul muncilor Domnului Isus Hristos».
Fiind sezisat, Vodă a ordonat arestarea câtorva «jidovi», pe care i-a ţinut mult timp în închisoare cu scopul de a-i face să plătească o mare sumă de bani, intervenind şi la Constantinopol ca Poarta să-i facă solidari pe evreii din împărăţie, obligându-i la despăgubiri.
Precedentul
Cazul acesta avea un precedent în imperiu, pe vremea vizirului Gin-Ali-Paşa, când un copil de turc a fost ucis de evrei «ca să-i ia sângele». Vizirul a spânzurat «trei jidovi», iar comunitatea lor s-a obligat prin jurământ să dea împărăţiei o mie de pungi de galbeni a câte cinci sute una, în cazul când fapta s-ar mai repeta, oriunde, pe întinsul stăpânirii turceşti.
Vedem că Mihail Racoviţă vrea pedepsirea evreilor pe calea unei proceduri de la care nu se puteau sustrage. Cronica anonimă a Moldovei prezintă cazul într-o amplă relatare.
Divanul ţării, în asentimentul evreilor din Iaşi, i-a condamnat pe vinovaţi la moarte, însă Domnul, făcând uz de prerogativele sale şi bazat pe precedentul de la Constantinopol, a ţinut să-i oblige mai întâi la despăgubiri civile, consimţite şi de cei vinovaţi, prin ameninţarea ca unul din ei să-şi înjunghie propriul copil.
Intervenția la Poartă
Cum plata sumei cerute de Domn nu s-a putut face imediat, evreii din Moldova au intervenit între timp la Poartă, prin şeful comunităţii israelite din Constantinopol.
Nu se cunoaşte numele persoanei care era în fruntea comunităţii în acea vreme. Neculce vorbeşte de un «bazarghidean» – mare negustor – iar cronica anonimă de «Rafail jidovul Bazagembaşii vezirului», care ar fi intervenit pentru punerea în libertate a deţinuţilor din Moldova, dând mulţi bani marelui vizir.
Drept urmare, un agă a sosit imediat la Iaşi, aducând lui Mihai-Vodă firman pentru punerea în libertate a vinovaţilor, fără nici o despăgubire, evreii alegându-se numai cu ceea ce apucaseră a da lui Panait armaşul, doctorului Caragea şi marelui postelnic Iordache.
Evreii trec acum la ofensivă, prin acelaşi protector de la Constantinopol, care intervine din nou la vizir pentru pierderile suferite de vinovaţii din Oniţcani, cu ocazia cercetărilor.
Un firman îl sileşte pe Domn să oblige pe Lupul Serdarul să-i despăgubească cu tot ce cereau.
Raportul ambasadei Franței
Un raport al ambasadei Franței din 29 iunie arată că miniştri Porţii sunt ocupaţi cu ascultarea plângerilor şefului comunităţii israelite contra lui Mihai Racoviţă. Drept compensaţie pentru un copil «grec», spre a-i lua sângele cu care să facă «azime», Domnul – «ca un nou Atila» – le-a distrus sinagogile, le-a ars cărţile, a torturat pe criminali şi a pus pe toţi evreii din ţara lui la contribuţie.
Însă evreii din imperiu care sunt puternici – spune mai departe raportul – nu cruţă nimic pentru a se răzbuna în proporţie cu ofensa primită şi Marele Dragoman, ce are de multă vreme ochii aţintiţi asupra Moldovei, nu stă degeaba în această conjunctură aşa de favorabilă lui.
Racoviță e aruncat în închisoare
Concluzia a fost că Domnul şi-a pierdut tronul. Neculce consemnează că «Nicolae Vodă şi cu Constantin Postelnicul Ipsilanti şi cu frate-său Manolachi Chiurci-başa, ce avea cinste la vezirul şi cu pazarghideanul Jidovul s-au făcut tot una, au cheltuit multe pungi de bani şi au mazilit pre Mihai Vodă. Şi au pus domn pre nepotul lui Nicolae Vodă, Grigore Ghica terzimarul».
Persecuţia împotriva lui Racoviţă nu s-a oprit la detronarea sa; ajuns la Constantinopol, va fi pus la închisoarea de stat – la Edi-Kule – iar comunitatea evreiască va interveni să nu i se permită eliberarea decât dacă plăteşte o mie de pungi, atât cât trebuiau să plătească vinovaţii pentru crima lor, pe consideraţia că banii aceştia i-a putut economisi în cei doisprezece ani de domnie.
Sursa: V. Mihordea, Un agent politic al țărilor noastre
