Știința a demonstrat însă că un T. Rex nu ar fi putut niciodată să se țină după o mașină. Simulări recente pe calculator demonstrează chiar că monstrul preistoric nu ar fi putut să țină pasul nici măcar cu un om care merge într-un ritm ceva mai alert.
Potrivit British Heart Foundation, viteza de deplasare favorită a unui astfel de dinozaur nu depășea 5 kilometri pe oră, adică viteza medie de mers a unui om.
Tyrannosaurus Rex, cel mai mare dintre dinozaurii carnivori a trăit în regiunea care reprezintă în prezent vestul Statelor Unite, acum 66-68 de milioane de ani, spre sfârșitul Cretacicului.
Un T. Rex adult măsura 12 metri în lungime, o înălțime de 3,6 metri și cântărea între 5 și 7 tone în medie, potrivit American Museum of Natural History din New York.
Cel mai greu exemplar de T. Rex cunoscut până acum, un individ robust descoperit în Saskatchewan, Canada, și poreclit „Scotty”, s-a estimat că a cântărit când trăia 8.870 de kilograme, potrivit Live Science.
Cât de repede se putea mișca o asemenea namilă? Anterior, cercetătorii răspunseseră la această întrebare comparând masa lui T. Rex cu înălțimea șoldului. Acestea au dus la o estimare a vitezei de deplasare cuprinsă între 7,2 și 10,8 km/h, aproximativ egală cu cea a unui om care aleargă lejer.
Pentru noua cercetare, oamenii de știință nu s-au mai concentrat pe picioarele dinozaurului, ci au studiat rolul jucat de mișcarea verticală a cozii T. Rex, a declarat Pasha van Bijlert, expert în paleo-biomecanică la Universitatea din Amsterdam și coordonatoarea studiului.
„Cozile dinozaurilor erau vitale pentru modul în care se mișcau, din multe puncte de vedere”, a declarat van Bijlert pentru Live Science.
„Nu doar că le servea drept contragreutate, dar coada producea și o mare parte din forța necesară pentru a-și mișca corpul înainte. Făcea acest lucru prin intermediul a doi mari mușchi ai cozii – mușchii caudali – care împingeau picioarele înainte la fiecare pas.”
În timpul mersului lui T. Rex, care era biped, coada stătea suspendată pasiv în aer dar era angajată activ și se legăna natural, în sus și în jos, în timpul mersului.
„Combinația – suspendare pasivă dar activă în timpul locomoției – este unică la dinozauri; nici un animal care există astăzi nu prezintă această caracteristică”, a explicat van Bijlert. „Din cauza acestui lucru, eram foarte intrigați de rolul său în mersul T. Rex.”
Când coada T. Rex se balansează, ea depozitează și eliberează energie prin ligamentele extensibile. Când ritmul balansului cozii atinge rezonanța – „cel mai mare efect de mișcare cu cea mai mică cantitate de efort” – acest ritm este cunoscut ca „frecvența naturală” a cozii, a mai explicat van Bijlert.
Frecvența naturală a cozii unui T. Rex indică frecvența pașilor animalului în timpul unui mers normal, arată cercetătorii în studiul publicat pe 21 aprilie în Royal Society Open Science.
„Modelul nostru de bază a arătat o viteză preferată de mers de 4,6 km/h, adică semnificativ mai mică decât estimările anterioare”, a arătat van Bijlert. „În funcție de ligamente și de modul în care se roteau vertebrele, poți avea o viteză ușor mai mare sau mai mică (2,8-5,9 km/h), dar una peste alta, oricum mai mici decât se estimase.”
