Un turc descrie la 1660 prostituatele de pe meleagurile noastre și e răpit de frumusețea ardelencelor

 

În anii 1660, Evliya Celebi, cronicarul care timp de patru decenii a însoțit armatele otomane, a ajuns în Dobrogea, Moldova, Ardeal, Banat şi Ţara Haţegului, culegând material pentru „Cartea călătoriilor”.

Turcului nostru îi cam fugeau ochii după muieri, așa că ne-am ales cu portrete ale celor de pe meleagurile noastre.

Despre femeile uşoare din Medgidia, pe atunci Karasu, a scris: „Cântăreţelor li se spune guvende. Ele sunt numeroase şi merg din casă în casă şi cântă din dible acordate la întâmplare sau umblă prin grădini fluierând, aceasta nu se consideră o ruşine. Aceste femei destrăbălate au ruinat atâtea mii de oameni de familie şi, ducându-i la faliment, i-au făcut să devină slujnici”.

Citește și Paul de Alep: Moldovencele sunt lipsite cu totul de sfială și cinste

În Medgidia, cronicarul nu spune că guvendele erau pedepsite,  însă când prostituatele din Ismail, Chilia şi Tulcea erau prinse în fapt „ele sunt duse pe o insulă, aflată la cinci ore de Tulcea, şi lăsate acolo dezbrăcate, încât mor într-o noapte din pricina ţânţarilor”.

La București, multe femei ușoare

La Bucureşti i-a plăcut mult, fiind un loc plăcut, cu foarte mulţi bărbaţi arătoşi şi femei uşoare. „Îndeosebi când omul vede fetele necăsătorite umblând cu capul gol şi cu părul despletit fir cu fir şi cu papucii galbeni în picioare, la drept vorbind i se împrăştie mintea ca părul răvăşit.

Dar majoritatea acestora sunt nişte sărmane cu moravuri uşoare. Toate nelegiuitele de aici umblă cu faţa descoperită şi poartă fuste de stofă şi de mătase aurită, în diferite culori”.

Evliya Celebi

La Iași, prostituatele plateau taxă beiului

La Iaşi, portul prostituatelor era altul: „Femeile uşoare din acest oraş, zise gazde, stau în cârciumi. Ele poartă un fel de rochii pestriţe din atlaz, din stofă de mătase şi de catifea şi se încalţă cu papuci cu tocuri înalte şi împodobite cu cuie cu capete mari şi aurite.