El a scris un jurnal de călătorie în limba arabă, cu denumirea de „Călătoriile lui Macarie, Patriarhul Antiohiei”, în care a lăsat descrieri și informații prețioase cu privire la cultura și obiceiurile românilor, precum și ale orașelor și locurilor prin care a trecut
A ajuns în Moldova pe vremea lui Vasile Lupu, la 1653. Acolo a fost siderat de numărul mare al răufăcătorilor, între care și preoți:
„Noi am văzut la ei un lucru de care să ne ferească Dumnezeu: preoţii lor erau şefi de bandă. Cu toate acestea, domnul tot nu o scotea la capăt (Vasile Lupu îi pedepsea aspru pe infractori – n. red.). Cât despre femeile şi fetele lor, ele sunt lipsite cu totul de sfială şi de cinste. El, domnul, obosise tăindu-le nasul, făcând cunoscut în mod public crimele lor şi înecându-le cu miile, totuşi a rămas neputincios”.
Citește și Din pribegia logofătului necredincios care fusese Domnul Moldovei
Despre un nepot al domnitorului nota: „Acesta stricase patru mii de fete, iar când părinţii lor se plângeau împotriva lui, nu puteau să-l dovedească vinovat, pentru că el pătrundea pe neaşteptate prin case, lua fetele cu de-a sila şi altele la fel. Timp de trei ani, el a folosit numai vicleşuguri tainice pentru a-şi atinge ţelul, prin uneltiri chiar la Istambul şi turcilor nu le-a plăcut aceasta”.
Ei cred că afurisenia e un foc
Însă, locuitorii din Țara Românească i-au făcut sirianului o foarte bună impresie: „Să se ştie că toţi locuitorii din Ţara Românească sunt foarte evlavioşi şi supuşi. Ei se tem foarte mult de afurisenie, mai ales marii dregători. Cred că afurisenia e un foc. Am băgat de seamă că în Ţara Românească, în timpul marilor posturi, locuitorii se opresc de la mâncarea cărnii şi aleargă grămadă să cumpere peşte îngheţat, tare ca lemnul în acest anotimp şi foarte scump”.
El este impresionat şi de femeile din Ţara Românească. „Se ştie că fetele şi tinerele din Ţara Românească sunt caste, neprihănite şi virtuoase. Dacă vreo faptă de ruşine ajunge să fie cunoscută, bărbaţii sunt condamnaţi la închisoare pe veci, în ocne, de unde nu este scăpare, iar femeile sunt condamnate să fie înecate”.
Vă semnalăm apariția unei noi ediții a operei lui Paul de Alep (1627-1669), „Jurnal de călătorie. Siria, Constantinopol, Moldova, Valahia și Țara Cazacilor”, cu o traducere din limba arabă, studiu introductiv și note de Ioana Feodorov, Brăila, Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, 2020 (Academia Română, Institutul de Studii Sud-Est Europene).
