În anii 1660, Evliya Celebi, cronicarul care timp de patru decenii a însoțit armatele otomane, a ajuns în Dobrogea, Moldova, Ardeal, Banat şi Ţara Haţegului, culegând material pentru „Cartea călătoriilor”.
Ele stau cu capul gol şi cu părul negru despletit. Oferind celor care le ies în cale frumuseţea lor şi plăcerile trupeşti ele plătesc, ca dare, beiului Moldovei, şase pungi pe an.
În schimb, femeile cinstite poartă peste fusta de mătase colorată un şorţ albastru, ca şi cele de la marginea Istambulului. În felul acesta şi după îmbrăcăminte se cunoaşte dacă o femeie este sau nu de moravuri uşoare”.
„Toate femeile sunt frumoase, graţioase şi modeste”
Ajunge și la Cetatea Colţ din Ţara Haţegului unde dă peste „Femei cu feţe luminoase, cu ochii negri, împodobite cu pietre scumpe”.
„Îmbătat de frumuseţea şi drăgălăşenia acestor femei cu feţele ca luna şi de miresmele ameţitoare din juru-i, tătarul Şah Polad aga zise, în glumă, către vizir:
Stăpânul meu, dacă mi-aţi îngădui măcar o dată să merg în acest oraş (Mediaş) şi, luând pe una dintre fetele acestea frumoase, să mă satur şi apoi să merg sătul la soţia mea, n-aş regreta la moarte”.
Evliya Celebi este însă complet dat peste cap în Biharia: „Femeile sunt de o frumuseţe ce nu se poate întâlni în niciun alt ţinut. Toate femeile sunt frumoase, graţioase şi modeste, astfel că femeile şi fetele sunt plăcute şi atrăgătoare. Când încep să grăiască, ele pronunţă cuvinte alese”.
