Un sat din Oltenia se făcea nevăzut când năvăleau turcii. Era adăpostul lui Andrii Popa

 

În copilăria mea de la Vădastra, acum vreo 45 de ani, auzisem legenda unui sat de-al nostru oltenesc, care de câte ori năvăleau turcii de peste Dunăre, ca să prade, să dea foc și să fure fete pentru haremuri, dispărea de pe fața pământului, mutându-se în codrii din jur în care turcii nu aveau curaj să se avânte.

Se întorcea la locul lui după ce turcii se retrageau peste Dunăre.

Am mai auzit despre Palilula, când Siviu Purcărete și-a lansat, în 2012, filmul „Undeva în Palilula”.

Marele regizor a spus despre filmul lui, care nu are nici cea mai mică legătură cu legenda mea, dar mi se pare că l-a inspirit aceeași legendă, că: „Palilula nu e nicăieri, adică e pretutindeni. Este o mică insulă din câmpia valahă, compusă din pulberea unei planete îndepărtate. Acolo, legile fizicii terestre nu sunt chiar atât de riguroase. Acolo, nu se ştie prea bine dacă oamenii mint, visează sau trăiesc cu adevărat.  Precum în Îngerul exterminator, în Palilula se poate intra, dar de ieşit de acolo nu se mai poate”.

Să dăm cuvântul Wikipedia

Satul Paliluala este situat pe valea Pârâului Oborului, care își trage numele de la un mare așezământ vlaho-slav de păstori (obor = staul, stână, țarc de oi și capre) care se află pe Dealul Oborului.

În timpul verii sunt scoși la păscut bivolii indieni care încă se mai găsesc în sat în număr de câteva zeci.

Este o curiozitate a zonei faptul că Palilula a mai păstrat bivolii, când celelalte sate doljene au pierdut această îndeletnicire cu sute de ani în urmă.

Satul s-a format la adăpostul pădurii Giangaliei și Grejdanei care asigurau lemnele de foc și construcție pentru cei din zonă.

Din bătrâni cu Andrii Popa

Legende din bătrâni pomenesc de cârciumăreasa Giangaliei, care era o femeie foarte frumoasă și care avea un han și o cârciumă chiar la fântâna Giangaliei, la sud de Palilula.

Aici poposeau caraulele turcești în drumul lor spre Vidin, atunci când trebuiau să ducă banii colectați din Bănie.

Tot aici își găseau alinarea și haiducii lui Andrii Popa, care jefuiau ori de câte ori puteau poștalioanele turcești și luau înapoi haraciul adunat din Bănie.

Hrisoavele

Primele documente scrise despre Palilula apar în secolul al XVII-lea și sunt reprezentate de liste de recensământ și acte de vânzare-cumpărare de proprietăți imobile între cetățeni, majoritatea găsindu-se în arhivele primăriei Bucovăț.

Mai există între hrisoavele bisericii din Palilula câteva documente care pomenesc ctitorii Bisericii:

Haiducul Andrii Popa și câțiva boieri locali care obligați de haiduc au contribuit la înălțarea bisericii.

De menționat că tentativele țiganilor a se așeza în Palilula au fost zădărnicite de-a lungul timpului.