Un oraș subteran descoperit în Turcia s-a dovedit a fi un refugiu pentru primii creștini
Arheologii din sud-estul Turciei au scos la iveală un vast oraș subteran construit în urmă cu aproape 2.000 de ani și care ar fi putut găzdui până la 70.000 de oameni. Este posibil ca acest complex subteran să fi fost un spațiu protejat pe care primii creștini l-au folosit pentru a scăpa de persecuțiile romane.
Primele camere subterane ale complexului antic au fost descoperite în urmă cu aproximativ doi ani, în timpul unui proiect de curățare și conservare a străzilor și caselor istorice din districtul Midyat din provincia Mardin.
Lucrătorii care au participat la proiect au descoperit mai întâi o peșteră de calcar, iar apoi un pasaj către restul orașului ascuns, a declarat Gani Tarkan, directorul Muzeului Mardin și șeful săpăturilor, pentru agenția guvernamentală turcă Anadolu Agency.
Acestea fiind spuse, unii dintre localnici știau deja că există peșteri sub Midyat, dar nu știau că există un întreg oraș subteran.
Acum, în complexul colosal au fost dezgropate 49 de camere, precum și pasaje de legătură, fântâni de apă, silozuri de depozitare a cerealelor, camere de locuit și lăcașuri de cult, inclusiv o biserică creștină și o sală mare cu un simbol al stelei lui David pe perete, care pare a fi o sinagogă evreiască.
Artefactele găsite în peșteri – inclusiv monede din epoca romană și lămpi cu ulei – indică faptul că acest complex subteran a fost construit cândva în secolele al doilea sau al treilea d.Hr., a declarat Tarkan pentru Live Science.
O zonă mare a rămas încă neexplorată
Cercetătorul estimează că mai puțin de 5% din orașul subteran, cunoscut acum sub numele de Matiate, a fost explorat până în prezent – o suprafață de peste 10.000 de metri pătrați. El crede că întregul complex ar putea găzdui între 60.000 și 70.000 de persoane.
Este posibil ca orașul să fi servit inițial ca un refugiu: „A fost construit inițial ca o ascunzătoare sau ca o zonă de evadare”, a sugerat el.
„Creștinismul nu era o religie oficială în secolul al II-lea [și] familiile și grupurile care au acceptat creștinismul s-au adăpostit în general în orașe subterane pentru a scăpa de persecuțiile Romei”, a spus Tarkan. „Posibil ca orașul subteran Midyat să fi fost unul dintre spațiile de locuit construite în acest scop”.
Geografii antici au scris că regiunea sudică a ceea ce este acum Turcia a fost locuită de creștini înaintea părților sale mai centrale și că, creștinii din zonă au fost puternic persecutați, nu doar de romani, ci și de perși în secolul al IV-lea.
Călătorii medievali care au călătorit în regiune în vremuri de război au raportat, de asemenea, că au găsit orașe întregi și orașe complet goale de locuitori, astfel că este posibil ca locuitorii să se fi ascuns de fapt sub pământ în locuri precum Matiate, a spus el.
La începutul secolului I d.Hr., oficialii romani nu făceau distincție între evrei și creștini, deoarece mulți dintre primii creștini erau și evrei. Dar acest lucru s-a schimbat în anul 64 d.Hr. când împăratul Nero a acuzat și apoi a ucis creștinii pentru un incendiu care a cuprins Roma.
Cu toate acestea, în anul 313 d.Hr., împăratul Constantin a emis Edictul de la Milano, făcând creștinismul legal și punând capăt persecuțiilor; iar în anul 380 împăratul Teodosie a emis Edictul de la Tesalonic, făcându-l religie oficială a Imperiului Roman.
Orașul antic Midyat, aflat deasupra complexului subteran, a fost probabil construit pentru prima dată de către hurrieni, un popor care a ocupat părți din centrul și sudul Anatoliei (în Turcia de astăzi) până acum 4.000 de ani, în epoca bronzului.
Orașul apare pentru prima dată în înregistrările asiriene din secolul al IX-lea î.Hr. sub numele de „Matiate” – un nume care însemna „orașul peșterilor”, probabil pentru că în apropiere există multe peșteri de calcar – nume care a fost atribuit acum orașului subteran.
