Un nou studiu sugerează că și femeile preistorice erau vânători iscusiți
Celebra narațiune, conform căreia bărbații aveau rolul de vânători, în timp ce femeile se ocupau în principal de activități de culegere, ne-a făcut să credem că rolurile erau determinate de gen. Anatomia diferită a bărbaților și a femeilor a făcut ca vânătoarea să fie adesea o sarcină dificilă pentru femei. În consecință, rolul de vânători în evoluția umană a fost condus predominant de bărbați.
Teoria conform căreia bărbații sunt vânători și femeile sunt culegătoare a căpătat notorietate pentru prima dată în 1968, când antropologii Richard B. Lee și Irven DeVore au publicat Man the Hunter, o colecție de lucrări științifice prezentate la un simpozion din 1966.
Cu toate acestea, cercetătorii de la Universitatea Notre Dame au examinat diviziunea muncii în funcție de sex în epoca paleolitică, în urmă cu aproximativ 2,5 milioane de ani până la 12.000 de ani. În urma unei examinări amănunțite a descoperirilor arheologice contemporane și a literaturii de specialitate, cercetătorii au descoperit o justificare limitată a noțiunii de roluri distincte în funcție de sex.
De asemenea, echipa a analizat fiziologia feminină și a observat că femeile prezentau capacități fizice potrivite pentru vânătoare, alături de puține dovezi care să sugereze excluderea lor din activitățile de vânătoare.
Cercetătorii au identificat cazuri de egalitate de gen în artefactele antice, practicile alimentare, expresiile artistice, obiceiurile de înmormântare și caracteristicile anatomice:
„Dar, din dovezile pe care le avem, se pare că nu există aproape nicio diferență de roluri între sexe”, a declarat Sarah Lacy de la Universitatea din Delaware.
Cercetătorii s-au întrebat, de asemenea, dacă distincțiile anatomice și fiziologice dintre bărbați și femei au reprezentat limitări în ceea ce privește capacitățile de vânătoare ale femeilor.
Investigația lor a arătat că bărbații posedau un avantaj față de femei în eforturile care necesită viteză și putere
În schimb, femeile aveau un avantaj față de bărbați în activitățile care necesitau rezistență, cum ar fi alergarea pe distanțe lungi. Acest lucru este susținut de faptul că estrogenul poate crește metabolismul grăsimilor, ceea ce oferă mușchilor o sursă de energie de durată mai mare și poate regla degradarea musculară, împiedicând astfel uzura mușchilor. Oamenii de știință au descoperit că receptorii de estrogen, proteinele care direcționează hormonul către locul potrivit în organism, datează de acum 600 de milioane de ani:
„Atunci când analizăm mai profund anatomia și fiziologia modernă și apoi ne uităm efectiv la rămășițele scheletice ale oamenilor din antichitate, nu există nicio diferență în ceea ce privește modelele de traume între bărbați și femei, pentru că aceștia fac aceleași activități”, a declarat profesorul Lacy.
Studiul concluzionează că, timp de 3 milioane de ani, atât bărbații, cât și femeile au participat la colectarea de subzistență pentru comunitățile lor, iar dependența de carne și de vânătoare a fost determinată de ambele sexe.
