Ce verset din Cartea Sfântă interzice tatuajele? Semnificația însemnelor pe piele în Antichitate
În Orientul Mijlociu antic, scriitorii Bibliei ebraice au interzis tatuajele conform Leviticului 19:28: „Pentru morţi să nu vă faceţi tăieturi pe trupurile voastre, nici semne cu împunsături să nu faceţi pe voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.
Cercetătorul în domeniul lingvistic John Huehnergard și expertul în Israelul antic Harold Liebowitz susțin că tatuajele erau înțelese diferit în antichitate.
Prizonierii egipteni erau însemnați cu numele unui zeu pentru a fi recunoscuți că aparțin preoților sau faraonului
Huehnergard și Liebowitz remarcă faptul că „apariția interdicției inciziilor – sau a tatuajelor – vine imediat după cuvintele legate în mod clar de doliu, ceea ce poate confirma teoria inițială”. Și totuși, analizând ceea ce se știe despre ritualurile de moarte din Mesopotamia antică, Siria, Israel și Egipt, ei nu găsesc nicio referire la însemnarea pielii ca un semn de doliu. De asemenea, ei remarcă faptul că există și alte exemple în Levitic și Exod în care două jumătăți ale unui verset abordează probleme diferite.
Se pare că în Mesopotamia antică tatuajele erau folosite adesea pentru a marca persoanele înrobite (și, în Egipt, ca decorațiuni pentru femeile din toate clasele sociale). Captivii egipteni erau însemnați cu numele unui zeu, marcându-i ca aparținând preoților sau faraonului.
Huehnergard și Liebowitz sugerează că, având în vedere rolul cheie al evadării din robia egipteană în legea evreiască antică, Tora a interzis inițial tatuajul deoarece era „simbolul servituții”. Interesant, totuși, ei scriu că mai există o singură referire aparentă la tatuaj în Biblia ebraică. Isaia 44:5 îi descrie pe copiii lui Iacov care se dedică lui Dumnezeu: „Unul va spune: „Eu sunt al Domnului”… Un altul își va însemna brațul „al Domnului”.” Aici, un tatuaj pare a fi permis ca semn de supunere, nu față de un stăpân uman, ci față de Dumnezeu.
Dezbaterile rabinice antice au generat o varietate de teorii diferite cu privire la semnificația interdicției tatuajului
Unele autorități credeau că tatuajele erau interzise doar dacă aveau anumite mesaje, cum ar fi numele lui Dumnezeu, fraza „Eu sunt Domnul” sau numele unei zeități păgâne. Legea talmudică dezvoltată în jurul anului 200 d.Hr. spune că un tatuaj este interzis doar dacă este făcut „în scopul idolatriei” – dar nu și dacă este menit să marcheze statutul de sclav al unei persoane.
„Este posibil ca semnificația interdicției tatuajului să se fi schimbat de-a lungul timpului. Totuși, în antichitate, s-ar putea să nu fi fost vorba deloc de practicile referitoare la doliu”, afirmă Liebowitz.
