Un nou studiu dezvăluie motivul pentru care multe statui egiptene au nasul sfărmat din cauza distrugerilor intenționate
Marele Sfinx din Giza
În calitate de curator al galeriilor de artă egiptene de la Muzeul Brooklyn, Edward Bleiberg se confruntă aproape zilnic cu următoarea întrebare din partea vizitatorilor curioși: „De ce sunt nasurile statuilor rupte?”
Potrivit CNN, convingerea comună a lui Bleiberg era că uzura mileniilor afectează în mod natural părțile mici, proeminente ale unei statui, înaintea componentelor mai mari. Totuși, după ce a auzit atât de des această întrebare, Bleiberg a decis să facă o cercetare detaliată în acest sens.
Cercetările lui Bleiberg au emis ipoteza că artefactele egiptene antice erau desfigurate în mod deliberat, deoarece serveau drept simboluri politice și religioase, iar mutilarea lor putea afecta puterea simbolică și dominația pe care zeii o dețineau asupra oamenilor. El a ajuns la această concluzie după ce a descoperit astfel de distrugeri similare în diverse medii de artă egipteană, de la piese tridimensionale la cele bidimensionale.
O statuie fără nas a faraonului Senwosret al III-lea, cel care a condus Egiptul Antic în secolul al II-lea î.Hr.
„Deteriorările din sculpturi sugerează faptul că acestea au fost provocate intenționat”, a declarat Bleiberg. El a adăugat că aceste daune au fost cauzate probabil din rațiuni personale, politice sau religioase. „Egiptenii antici considerau că spiritul unei zeități putea locui într-o imagine sau reprezentare”. Distrugerea intenționată a acestei reprezentări, prin urmare, ar putea fi văzută drept o acțiune menită să „neutralizeze puterea unei divinități”.
Bustul fără nas al unui oficial din Egiptul Antic. Secolul al IV-lea î.Hr.
„Cu alte cuvinte, spiritul unei statui nu mai poate respira dacă are nasul sfărâmat. În esență, autorul vandalismului „ucide” divinitatea considerată vitală pentru prosperitatea Egiptului.”
Din punct de vedere contextual, acest lucru are destul de mult sens
Statuile menite să înfățișeze oamenii care aduc ofrande zeilor sunt adesea identificate cu brațul stâng tăiat. „În mod întâmplător, brațul stâng era cunoscut ca fiind folosit în mod obișnuit pentru a aduce ofrande.”
„În perioada faraonilor, exista o înțelegere clară despre rolul sculpturii”, a spus Bleiberg, adăugând că dovezile privind mumiile deteriorate în mod intenționat vorbesc despre o „credință culturală foarte elementară conform căreia deteriorarea imaginii unei persoane dăunează celui reprezentat”.
Într-adevăr, războinicii făceau adesea reprezentări din ceară ale dușmanilor lor și le distrugeau înainte de luptă. Dovezile textuale consemnate indică, de asemenea, anxietatea generală a vremii cu privire la deteriorarea propriei imagini.
În cele din urmă, curatorul este ferm convins că aceste acte ilegale nu au fost rezultatul unor huligani de rang inferior.
Statuia fără nas a unei regine din Egiptul Antic, datând din 1353-1336 î.Hr
