Acesta conține rămășițele a aproape 600 de animale care sunt așezate în morminte individuale, în sarcofage din lut, purtând la gât ornamente din bronz și perle.
Mormintele vechi de 2000 de ani conțin multe animale de companie cu patru picioare, care au murit de bătrânețe sau de boli cronice.
Condițiile în care au fost îngropate dovedesc grija și iubirea de care aceste animale s-au bucurat în timpul vieții din partea stăpânilor.
„Nu am mai întâlnit un cimitir ca acesta”, a declarat Michael MacKinnon, zooarheolog la Universitatea din Winnipeg, pentru revista Science.
„Ideea unor animale de companie făcând parte din familie este greu de înțeles în antichitate, însă aici cred că exact asta este situația: făceau parte din familie.”
Situl a fost descoperit prima dată în 2011 de către zooarheologul Marta Osypinska și echipa acesteia de la Academia de Științe a Poloniei, sub o groapă de gunoi din afara zidurilor orașului.
Abia acum, însă, scopul sitului a devenit limpede, în urma unor serii de cercetări amănunțite.
Osypinska spune că, inițial, „unii arheologi cu mare experiență m-au descurajat” să caut animale, afirmând că acestea nu erau importante în viețile oamenilor antici și că erau rezervate unor scopuri utilitare sau ritualice.
Însă, din studierea rămășițelor, Osypinska afirmă că este clar că pisicile, câinii și maimuțele înmormântate la Berenice erau foarte bine îngrijite.
„Avem unele exemplare cu o mobilitate limitată”, spune cercetătoarea. „Asemenea animale trebuiau hrănite pentru a supraviețui cu hrană specială în cazul unor exemplare rămase aproape fără dinți.”
Multe dintre animalele descoperite în cimitir erau învelite în materiale textile – nemumificate, așa cum ar fi fost în scopuri ritualice – sau acoperite cu lut „formând un fel de sarcofag”, spune Osypinska.
Pisicile din cimitir erau adesea împodobite cu coliere de metal sau de perle și cochilii, iar câinii erau adesea morți de bătrânețe, după ce își pierduseră marea majoritate a dinților sau suferiseră de probleme articulare.
Într-un articol publicat în revista World Archeology, echipa de cercetători susține ideea că aceste animale au beneficiat de „relații strânse și de îngrijiri” din partea stăpânilor.
Această idee este sprijinită de textele descoperite în situl de la Berenice. Pe un ciob de lut, de exemplu, este scris:
„Herennius lui Satornilus, dragul său, salutări… În ceea ce privește pisicile, Ourses se ocupă de ele așa cum v-am scris și cu altă ocazie.”
