La 2 august 1969, prima vizită oficială în Romania a unui președinte al Statelor Unite ale Americii era întâmpinată de români cu un entuziasm fără precedent şi conform estimărilor Miliţiei, aproape un milion de persoane au asistat la intrarea triumfală a lui Richard Nixon în Bucureşti.
Dimineaţa acelei zile părea obişnuită şi nimic nu anunţa freamătul de mai târziu. Autorităţile comuniste avuseseră grijă să nu dea evenimentului anvergura pe care o merita şi pe care până la urmă a dobândit-o pe parcurs. Astfel, la 2 august 1969, Elena şi Nicolae Ceauşescu îl primeau la aeroportul Otopeni pe preşedintele SUA, Richard Nixon.
Alături de cuplul care preluase puterea în urmă cu doar 4 ani erau, printre alţii, prim-ministrul Gheorghe Maurer şi ministrul de Externe Corneliu Mănescu. Delegaţia americană rămâne pe pământ românesc pentru următoarele două zile. În 1975, tot în primele zile ale lunii august, Ceaușescu îl primea și pe Gerald Ford, al doilea șef de stat american care vizita Bucureștiul şi al 38-lea preşedinte al SUA.
Dincolo de relaţiile stabilite cu Nicolae Ceauşescu încă de la prima venire în România (1967, în calitate de membru al Congresului Statelor Unite), vizita lui Richard Nixon în calitate de preşedinte al SUA avea o conotaţie puternică. În 1968, Ceauşescu dăduse un semnal de aparentă independenţă a României faţă de URSS când s-a opus invadării Cehoslovaciei de către trupele sovietice.
Graţie acelui moment, România îşi câştigase imaginea unei insule de neutralitate în spaţiul central-est european. „Până în prima zi a vizitei, nimic din atmosfera Bucureştiului nu trăda apropierea momentului în care Richard Nixon avea să păşească pe pământ românesc. Oficial, autorităţile comuniste declaraseră în faţa presei occidentale că vizita Preşedintelui american „este o vizită de Stat ca oricare alta şi nu se deosebeşte cu nimic de alte vizite de acest fel”, remarca Mircea Carp într-una dintre cărţile sale.
Acelaşi ziarist și fost director-asistent la Europa Liberă născocea o comparaţie interesantă şi descria vizita preşedintelu Nixon ca pe „o garanţie a independenţei României… pentru 72 de ore”.
Astfel, conform iiccmer.ro, „abia în dimineaţa zilei de 2 august au apărut drapele americane pe străzile incluse în traseul vizitei oficiale, iar ziarele Scânteia şi România liberă publicau fotografia președintelui american şi detalii despre venirea acestuia”.
Nixon avea în program prezentarea ultimelor realizări ale socialismului şlefuit de Nicolae Ceauşescu: proaspătul cartier Balta Albă, Halele Obor şi Muzeul Satului. „Atât Preşedintele şi membrii delegaţiei lui, cât şi cei peste 800 de ziarişti care îi însoţeau au fost întâmpinaţi de populaţia Bucureştiului cu un sincer entuziasm, remarcat şi de Nixon. După estimările Miliţiei din Bucureşti, aproximativ un milion de bucureşteni au participat la manifestările de simpatie faţă de Preşedintele american.
Efervescenţa creată în rândul românilor a făcut ca momentul să fie perceput şi să rămână în memoria colectivă ca o oază de speranţă şi optimism în mijlocul constrângerilor impuse de regimul comunist timp de jumătate de secol.
Efectele vizitei lui Richard Nixon în 1969 la Bucureşti au rămas însă insignifiante, atât pentru populaţia României, care spera într-o oarecare liberalizare şi apropiere de lumea liberă, cât şi pentru Occident. Nici Nixon, nici Departamentul de Stat, nici Ambasada americană de la Bucureşti nu au lăsat să se întrevadă, câtuşi de puţin, că vizita preşedintelui american avea să marcheze o schimbare semnificativă a situaţiei din ţară”, a mai notat sursa citată.
Bibliografie: Mircea Carp, „Vocea Americii în România” (1969-1978), Ed. Polirom, Iaşi, 1997.
Mircea Carp, „Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!”, Ed. Polirom, Iași, 2012.
Fototeca online a comunismului românesc, cota arhivistică 46/1969
Conţinut: Vizita în România a preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon – primirea la aeroportul Otopeni (2-3 august 1969).
Fototeca online a comunismului românesc, cota arhivistică 44/1969
Conţinut: Vizita preşedintelui S.U.A., Richard Nixon în România. Coloana maşinilor oficiale pe una dintre arterele Capitalei (2-3 august 1969).
