Evenimentul Istoric > Articole online > Caleidoscop > Un experiment unic: Dansând în sunetul dinților ca în Mezolitic
Articole online

Un experiment unic: Dansând în sunetul dinților ca în Mezolitic

Într-un articol publicat în revista Cambridge Archaeological Journal, cercetătoarea Riitta Rainio, de la Universitatea din Helsinki, mărturisește că a dansat șase ore în șir în scop experimental.

Ea urmărea să obțină astfel diverse sunete prin ciocnirea dinților de elan înșirați pe coliere.

Scopul experimentului lui Rainio, asistată de artista finlandeză Juha Valeapaa, era de a verifica originea unor urme de uzură descoperite pe dinții de elan, atunci când se ciocnesc între ei, și pe veșmintele de piele pe care le purtau oamenii acum 8.000 de ani.

„Am putut astfel confirma că aceste urme apar atunci când pandantivele cu incisivi de elan proaspeți – atârnați în formă de ciorchine – se lovesc între ele”, a spus Rainio, citat de Sciences et Avenir.

Acest experiment unic își are originea în descoperirea a sute de incisivi de elan în mormintele din cimitirul preistoric de la Iuznîi Olenîi Ostrov, pe malul lacului Onega, în nord-estul Rusiei.

Dinții se aflau în cantități foarte mari – până la 300 de bucăți pentru un defunct – astfel că oamenii de știință au dedus că ar fi putut să servească drept ornamente ale veșmintelor purtate de acești oameni din mezolitic.

Ipoteza a fost confirmată de numeroase analize traseologice, o metodă care permite studierea urmelor de abraziune pe obiectele arheologice, fie că este vorba de pietre cioplite, de ceramică sau de piele.

„Zgomotul de zurgălăi obținut de la dinții de elan este fascinant, deoarece îl transportă pe dansator într-un peisaj sonor milenar. Cel mai impresionant pentru mine în acest experiment al dansului – pe care l-am botezat «Stone Ageish Disco» – a fost sentimentul că pandantivele pe care le purtam erau cele care dictau ritmul și mișcările corpului meu. Nu eu eram cea care decidea modul de a dansa, ci aceste ornamente cărora le-am urmat mișcările. A fost ceva eliberator. După șase ore de dans, nu mă mai puteam opri”, zâmbește Riitta Rainio.

Dintre cele 177 de morminte de bărbați, femei și copii scoase la lumină între 1936 și 1938, în situl rus Iuznîi Olenîi Ostrov, mai mult de jumătate conțineau aceste accesorii. În majoritate, dinți de elan, dar ocazional și dinți de castor, de urs sau de lup.

Pandantive similare au fost descoperite și în alte cimitire preistorice din extremitatea nordică a Europei, ceea ce lasă de presupus practici rituale similare.

 

Registration

Aici iti poti reseta parola