„Trăiască România Mare”, ultimele cuvinte ale unui tânăr locotenent care și-a dat viața pentru îndeplinirea idealurilor naționale
A plecat pe front ca locotenent de rezervă la Regimentul 10 Artilerie Obuziere, unde a participat la ofensiva de la Dunăre, manevra de la Flămânda, împotriva trupelor germano-bulgare-otomane comandate de feldmareșalul August von Mackensen, și apoi în Transilvania. De acolo, Nicolae Brăiloiu i-a scris tatălui său:
„Dragă tată, plec chiar acum la Brașov cu regimentul. Sunt șef de secție la bateria 5. Avem doi ofițeri buni. Primim flori și ovații; oameni entuziaști, soldați vioi. Vă sărut pe toți din inimă și vă doresc sănătate și la revedere”.
Cu doar câteva zile înainte de a fi ucis la datorie, la 20 septembrie 1916, Nicolae Brăiloiu îi scria mătușii sale Hélène:
„Dragă mătușă Hélène, sunt în măsură să-ți trimit mai multe romane, căci am avut norocul ca locotenentul Orleanu să plece la București. Azi am sosit de la Flămânda, pe care am părăsit-o, după cum ți-am spus, sâmbătă. Duminică am avut o mare bătălie împotriva avioanelor. Au fost mulți răniți, pentru că armata era masată. Din rândurile noastre a fost rănit, printre alții, și maiorul Predescu.
A doua zi, ajungând la podul peste Dunăre, am avut norocul și bucuria de a-l întâlni pe Jean Filipescu. Nu vă puteți închipui bucuria noastră. Mi-a spus că se simte bine. În bătălia cu avioanele, calul său a fost ucis. Noroc că era destul de departe de cal în acel moment. Să vezi ce minunat a fost să privești trupele trecând podul și ce splendidă li se pare seara, mai ales spectacolul incendiului care se întinsese în Bulgaria cât vedeai cu ochii. Luni, regimentul nostru a trebuit să ducă o luptă foarte grea cu monitoarele austriece care aveau o artilerie superioară artileriei noastre și care voiau să scufunde podul. Proiectilele se revărsau peste tot, speriindu-ne. Doi soldați din bateria noastră au fost răniți și șapte cai au fost uciși. Regimentului i s-au făcut mari pagube. Sublocotenentul Manoliu a fost ucis pe loc. Fiul domnului Cantacuzino, savantul (Dr. Ioan Cantacuzino), este rănit, iar unui alt ofițer, locotenentul Popovici, i s-a scos un ochi. Impresia a fost teribilă, mai ales că a trebuit să stea în frig o noapte întreagă.
În cele din urmă, am reușit să scăpăm de monitoare, așa că podul a rămas neatins. De dimineață l-am văzut, la plecare, pe Jean Filipescu, care plecase în Bulgaria și care acum se întorcea cu regimentul la Puieni. Veți ști că ne întoarcem, pentru că demonstrația pe care o făcusem a avut succes. Turtucaia a fost cucerită de trupele din Dobrogea. Vom sta aici câteva zile, pentru că nu am avut destulă vreme de dormit și suntem obosiți după o noapte albă, petrecută în ploaie. Dragă mătușă Hélène, te rog foarte mult să nu spui nimănui amănuntele pe care ți le dau, pentru că mi-ar face rău. Dacă vei avea ocazia, trimite-i aceste vești lui tata. Din campanie voi aduce câteva mici suveniruri din Transilvania, schije de bombe de avion și tunuri.
Te sărut, dragă mătușă Hélène, de mii de ori, la fel ca și pe ceilalți.
Nepotul tău, Nicu.
P.S.: Dacă vrei, scrie-mi. Dacă nu poți imediat, să știi că locotenentul Orleanu are adresa: str. Cobălcescu, nr. 49″
La scurt timp după această scrisoare, Nicolae Brăiloiu a murit la Teliu, lângă Brașov
Superiorii și camarazii săi au scris familiei, anunțând pierderea fiului lor. Căpitanul Constantin Haralamb, comandantul bateriei a 5-a din Regimentul 10 Artilerie Obuziere, superiorul lui Brăiloiu, în scrisoarea sa oficială își arată admirația și respectul pentru sacrificiul tânărului locotenent:
„Împrejurările în care și-a găsit sfârșitul îl ridică mai presus de noi toți, pentru că în momentul morții a îmbărbătat trupa, strigând din toată inima: „Ura, trăiască România Mare!”. Aceste cuvinte ne-au impresionat profund, pentru că Nicolae Brăiloiu ne-a dovedit că a fost un erou. Pierderea lui și a celorlalți camarazi ne-a umplut sufletul de durere și am jurat să îi răzbunăm!!!
În numele bateriei a 5-a, care s-a distins în luptele de la Flămânda și Brașov, vă rog să primiți admirația și respectul cuvenit părinților cu un asemenea fiu.
Căpitan Haralamb Constantin, Regimentul 10 Artilerie, Divizia 21″.
Sursa: Europecentenary.eu
