Uitați în istorie: Spărgătorii de coduri din Primul Război Mondial
Zeci de mii de mesaje trimise de forțele armate și de diplomații Germaniei și ai aliaților săi au fost interceptate de britanici, care au spart apoi codurile și cifrele menite să păstreze în secret conținutul mesajelor.
Au fost implicate două organizații britanice: „Camera 40” a Amiralității (numită după unul dintre birourile sale din clădirea veche a Amiralității din Whitehall) și MI1(b) a Ministerului de Război (care a lucrat îndeaproape cu unitățile de interceptare și de descifrare a codurilor de pe frontul de vest și de pe alte fronturi de război).
Interceptarea și spargerea codurilor au jucat un rol important în mai multe dintre confruntările majore din timpul Primului Război Mondial, inclusiv în prima bătălie de la Marna din 1914 și în 1918 „Ofensivele Ludendorff” plus celelalte bătălii care au urmat până la semnarea armistițiului; bătăliile navale, inclusiv Dogger Bank și Jutland, războiul submarin pe mare; și războiul aerian, în care au fost implicate dirijabilele și avioanele Zeppelin care au bombardat ținte din Marea Britanie în ceea ce a fost numit Prima bătălie a Marii Britanii.
În plus, activitățile de interceptare și de spargere a codurilor au avut un rol important în luptele din Orientul Mijlociu și de pe frontul de Est.
De asemenea, unitățile britanice de descifrare a codurilor au monitorizat comunicațiile diplomatice germane și austriece, în special în Spania, Europa neutră și America de Nord. Acest lucru le-a oferit britanicilor o perspectivă asupra operațiunilor germane de terorism, sabotaj și spionaj, precum și asupra relațiilor diplomatice.
Cel mai important este un mesaj interceptat de Camera 40, trimis în 1917 de către ministrul german de externe, Arthur Zimmermann, ministrului german din Mexic. „Telegrama Zimmermann” oferea sprijin german pentru Mexic în „recucerirea” Texasului, Noului Mexic și Arizonei de la Statele Unite. Obiectivul era de a distrage atenția Statelor Unite de la intrarea în război de partea Marii Britanii și Franței prin provocarea unui conflict la granița cu Mexicul.
Ce rol a avut interceptarea Telegramei Zimmermann?
Camera 40 a reușit să spargă codul folosit pentru a păstra secretul mesajului și odată decodificat, l-a informat pe Woodrow Wilson, președintele Statelor Unite, despre conținutul acestuia. Indignarea din America atunci când telegrama a devenit publică a contribuit la propulsarea în război a unei țări reticente în a se implica în ceea ce se vedea un conflict imperial european. Acest lucru a avut loc într-un moment crucial al războiului, când Rusia, un aliat al Marii Britanii și Franței, a căzut victimă revoluției. De asemenea, ambele tabere începeau să fie epuizate după trei ani de război neîncetat. Decizia Statelor Unite de a se alătura războiului a făcut ca balanța de forțe să se încline brusc în favoarea aliaților și împotriva trupelor demoralizate ale Germaniei și Austriei.
Telegrama Zimmermann nu a fost singurul factor care a stat la baza intrării americanilor în război – reluarea de către Germania a „războiului submarin fără restricții” în februarie 1917 a motivat, de asemenea, SUA să intre într-un război de pe care încercau să-l evite – dar Telegrama Zimmermann a contribuit la adoptarea acestei decizii.
Astfel, se poate spune că interceptarea Telegramei Zimmermann a avut un efect decisiv în determinarea rezultatului războiului. Niciun alt mesaj interceptat nu a avut un efect similar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Existența camerei 40 a devenit cunoscută publicului în anii de după război (deși detaliile privind existența MI1(b) au fost ținute secrete mult timp). Desigur, acest lucru a fost destul de diferit de ceea ce s-a întâmplat cu Bletchley Park după cel de-al Doilea Război Mondial, unde secretul spargerii mașinilor Enigma și Geheimschreiber a fost păstrat până în anii 1970 și 1980.
