Pe la ceasul trei după-masă, este lovit de un camion pe Bulevardul Regina Maria. Moare în mai puțin de un sfert de oră.
Ziua următoare este înmormântat la Cimitirul Evreiesc Filantropia, unde vin să-și ia rămas bun mulți intelectuali, printre care Camil Petrescu, Geo Bogza, Perpessicius, Petru Comarnescu, Al. Philippide, Cella Serghi, Ion Biberi, Anton Bibescu.
Dramaturgul, prozatorul, gazetarul şi eseistul Mihail Sebastian nici nu ămplinise 38 de ani.
Eraclie Pralea
Pe numele adevărat, Iosef M. Hechter, fiul lui Mendel Hechter, funcţionar comercial, şi al Clarei (născută Weintraub), s-a născut la 18 octombrie 1907, la Brăila.
A urmat cursul elementar şi Liceul „N. Bălcescu” în oraşul natal. În 1926, şi-a susţinut bacalaureatul, teza sa fiind în mod deosebit apreciată de preşedintele Comisiei, Nae Ionescu.
A absolvit, în 1929, Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti. Şi-a pregătit doctoratul la Paris între 1930 și1931.
A debutat cu versuri, în 1926, în revista „Lumea” din Iaşi, sub pseudonimul Eraclie Pralea.
Apoi, şi-a făcut debutul în publicistică, începând lunga colaborare la ziarul „Cuvântul”, unde a fost şi redactor (1927-1934). A tradus din Francis Jammes şi Marcel Proust. Concomitent, a colaborat la „Tiparniţa literară”, „Vitrina literară”, „Vremea”, „Contimporanul”.
Criterion
Întors de la Paris, a participat, în 1932, la organizarea grupării Forum, alături de Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Petru Comarnescu ş.a., care a fost înlocuită de gruparea Criterion. A participat şi la întemeierea revistei „Azi” (director Zaharia Stancu) şi a colecţiei „Cartea cu semne” (scoasă de Institutul de Arte Grafice Bucovina), în care i s-a publicat, în 1932, primul volum „Fragmente dintr-un carnet găsit”.
A urmat romanul „Femei” (1933), ce conţine patru nuvele unificate printr-un personaj. Liviu Rebreanu l-a angajat redactor şi cronicar literar la „România literară”.
„De două mii de ani”
Romanul-jurnal „De două mii de ani” prefaţat de Nae Ionescu, care a fost numit de Camil Petrescu un roman al ”experienţei” şi al ”autenticităţii”, a fost publicat în 1934.
Autorul însuşi dă o apreciere adevărată cărţii: „De două mii de ani este şi un roman, dar este mai ales altceva, un lucru atât de intim, încât astăzi, la apariţia cărţii, mă întreb cu spaimă dacă n-am trădat prea multe lucruri dintr-o experienţă pe care mă mândream multă vreme s-o ascund sub un surâs”.
„Cum am devenit huligan”
Publicarea acestuia a declanşat atacuri furibunde atât din partea presei de dreapta cât şi din partea celei de stânga, cărora autorul le-a răspuns, calm, în romanul „Cum am devenit huligan” (1935).
