Turn de observație roman descoperit în orașul antic Volubilis
După căderea Cartaginei la sfârșitul celui de-al treilea Război Punic, în anul 146 î.Hr., a apărut Regatul Mauretania, care se întindea din centrul Algeriei de astăzi spre vest până la Atlantic, acoperind nordul Marocului, și spre sud până la Munții Atlas.
Regatul a devenit un stat client al Imperiului Roman, dar a păstrat multe influențe punice, cum ar fi faptul că magistrații au păstrat titlul cartaginez de suffete.
Volubilis s-a dezvoltat ca oraș în timpul domniei lui Juba al II-lea, un rege-client al Romei care a fost influențat de arta și arhitectura romană, pe care le-a adoptat în construcția orașului.
În anul 44 d.Hr., împăratul Claudius a anexat Mauretania și a înființat provinciile romane Mauretania Tingitana și Mauretania Caesariensis. Volubilis a devenit un centru de comerț, exportând mărfuri precum cereale, ulei de măsline și animale sălbatice pentru arenele din întregul Imperiu. Acest lucru a permis orașului să se dezvolte substanțial, iar la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr. avea o populație de aproximativ 20.000 de locuitori.
„Pe baza imaginilor din satelit, am selectat mai multe situri care au o caracteristică comună: un plan oval cu un dreptunghi sau un pătrat înscris în el. Am ales acest sit special pentru că este situat cel mai departe spre sud. acolo ar putea fi un loc asociat cu prezența armatei romane”- spune Maciej Czapski, arheolog, doctorand la Universitatea din Varșovia și membru al grupului de cercetare polono-marocan.
Săpăturile au scos la iveală fundațiile și pereții de la un turn de observație roman, păstrat la o înălțime de aproximativ 80 cm. În cadrul structurii, cercetătorii au găsit rămășițele unei scări interioare și fragmente de pavaj pe partea de sud care înconjurau clădirea.
Dovezile care susțin că turnul datează din perioada romană sunt indicate de descoperirea mai multor artefacte militare, cum ar fi făclii, cuie de la sandale romane și fragmente de curele folosite de legionarii romani.
Cercetătorii cred că turnul datează din secolele I-III d.Hr., echipa sugerând că turnul a fost folosit în timpul domniei lui Antoninus Pius, în jurul secolului al II-lea d.Hr., pe baza descoperirilor care datează din acea perioadă.
