Trista soartă a osemintelor lui Cuza Vodă și Elenei Doamna. Neodihnă și foc

 

Fără să-şi mai revadă ţara după ce a fost detronat în 1866, Alexandru Ioan Cuza a murit, în 1873, la Heidelberg, vegheat de doamna sa, Elena.

Delicatețea lui Carol I

Elena Cuza a refuzat orice concurs din partea guvernului, totuși Principele Carol I, cu multă delicatețe a transmis o telegramă de condoleanțe, și un reprezentant al Prințului a depus o coroană de flori.

După două luni de la înmormântare, în trecere spre Iași, Principele Carol I a sosit la Ruginoasa pentru a exprima personal Principesei Elena condoleanțele sale.

Acest gest plin de delicatețe și de tact a emoționat-o profund pe văduva lui Cuza Vodă.

Sicriul ars

Elena Cuza i-a supravieţuit soţului său: s-a stins din viaţă la anul 1909, la Piatra Neamţ.

Dorinţa sa a fost să fie înmormântată la Soleşti (Vaslui) lângă mormântul mamei sale.

Însă, după unele surse, pe ultimul său drum, vagonul mortuar a luat foc. A ars complet, cu tot cu sicriul pe care-l transporta.

Pierderea Ruginoasei

Între anii 1890-1900, Palatul şi moşia Ruginoasa revin Mariei Moruzi, fosta soţie a lui Alexandru, fiul cel mare al domnitorului Cuza.

Aceasta fiind văduvă aici a trăit o poveste de dragoste cu Ionel Brătianu, în urma acesteia, a venit pe lume în 1898, viitorul mare istoric Gheorghe I. Brătianu.

După 1900, reşedinţa de la Ruginoasa, ca urmare a dispoziţiilor testamentare ale Domnitorului, au fost donate Spitalului „Caritatea” din Iaşi, ce a amenajat în palat un Spital de Copii „Cuza-Vodă”, după 1936, imobilul a fost concesionat Regiei Căilor Ferate Române care a organizat aici un Sanatoriu pentru bolnavii de plămâni.

Doamna Elena Cuza a revenit la Ruginoasa în anul 1907, după ce a restaurant biserica, numai pentru a dezgropa osemintele Domnitorului și ale lui Dimitrie Cuza, pe care le-a depus în interiorul bisericii.