Dar, adaugă el, aici joacă un rol şi Stânga’ (Die Linke), partidul format în 2007 de fostul PDS împreună cu grupuri disidente ale social-democraţilor.
Istoricul citat constată că, spre deosebire de populiştii de dreapta, Stânga „a reuşit să integreze interesele germanilor din Est în sistemul parlamentar”.
Ascensiunea AfD şi consolidarea Stângii în Est provoacă îngrijorare cancelarului Angela Merkel, care se teme că formarea guvernelor regionale în landuri s-ar putea realiza cu cel puţin unul dintre aceste partide.
„Ostalgia” şi un proces asimetric
În prima decadă a acestui secol a apărut „ostalgia”, termen rezultat din combinaţia cuvintelor Öst (est) şi nostalgie, care idealiza viaţa cotidiană din fosta RDG şi avea tendinţa să dea uitării represiunea şi puţinele perspective ale populaţiei din perioada comunistă.
„La început, euforia reunificării a fost foarte mare. O doreau de asemenea majoritatea germanilor din Est. La alegerile din 18 martie 1990 au câştigat cei care au promis o reunificare rapidă şi, mai ales, o introducere rapidă a mărcii”, rememorează Bauerkämper.
Dar au venit apoi decepţiile, generate în parte de faptul că reunificarea a fost de la început un proces asimetric în care RDG s-a dizolvat şi a preluat ordinea juridică a RFG, fără prea multă marjă de negociere.
„Va trebui să reunim multă energie pentru coeziune”, a declarat Angela Merkel în ajunul aniversării reunificării, subliniind că viitorul Germaniei nu trebuie concentrat în Vest sau în Est.
„Menţinerea unită a unei ţări în secolul al XXI-lea înseamnă un anumit grad de justiţie pentru toţi”, a mai remarcat şefa guvernului de la Berlin.
