„Venitul mediu este mai redus în Est şi, cu toate că în general costul vieţii este de asemenea mai redus, dacă luăm în calcul aceşti doi factori situaţia materială a multor germani din Est este mai rea ca în Vest, dar categoric mai bună decât în RDG”, explică istoricul citat.
Acestei situaţii i se adaugă şi factori psihologici, şi anume că mulţi est-germani se consideră discriminaţi în raport cu cei din partea occidentală a ţării, aceştia din urmă fiind mai bine reprezentaţi în cadrul elitelor academice, politice, administrative şi economice.
Debutul timpuriu al dezamăgirii
În opinia istoricului Hanno Hochmuth, de la centrul Leibniz pentru Istorie Contemporană din Potsdam, sentimentul de dezamăgire a apărut chiar înaintea reunificării, în iunie 1990, când a fost stabilită uniunea monetară şi a fost introdusă marca germană în RDG.
„Pentru produsele fabricate în RDG s-a pierdut orice interes de azi pe mâine. Nu mai exista cerere pentru ele, pentru că nu mai puteau fi realizate cu costuri mici în RDG”, de unde au rezultat „primele valuri de concedieri şi creşterea şomajului”, iar aceasta a fost prima dezamăgire, aminteşte el.
Este adevărat că mare parte din populaţia din Est dorea introducerea mărcii, însă „consecinţele dezastruoase ale raportului de schimb, întrucât întreprinderile nu mai putea produce competitiv, nu erau ceva la care mulţi să se gândească”, adaugă Hochmuth.
Şomajul, care a crescut şi în urma privatizărilor, a mai determinat şi emigraţia masivă a tinerilor bine pregătiţi către landurile vestice ale Germaniei.
Femeile au emigrat mai mult decât bărbaţii şi în unele zone s-a ajuns la o proporţie de doar 100 de femei la 300 de bărbaţi.
”A fost o mare problemă care a făcut să crească frustrarea. Nu vreau nicidecum să reduc la aceasta cauza succeselor AfD sau Pegida, dar ea este un factor”, subliniază istoricul german.
Nemulţumirea astăzi
Dezamăgirile s-au amplificat şi au fost articulate politic dinspre stânga de către Partidul Socialismului Democratic (PDS), care a format guvernul în RDG.
„Această nemulţumire se exprimă astăzi în forme foarte variate: în mediul extraparlamentar cu Pegida şi proteste împotriva măsurilor (impuse ca urmare a epidemiei de) coronavirus, iar în mediul parlamentar cu succesul AfD”, notează Hochmuth.
