„Tratatul de prietenie” dintre Uniunea Sovietică și Afganistan
Într-un efort de a susține un regim pro-sovietic nepopular din Afganistan, Uniunea Sovietică semnează un „tratat de prietenie” cu guvernul afgan, prin care se angajează să ofere asistență economică și militară. Tratatul i-a apropiat pe ruși cu încă un pas de implicarea lor dezastruoasă în războiul civil afgan dintre guvernul comunist sprijinit de sovietici și rebelii musulmani, mujahedinii, care a început oficial în 1979.
Uniunea Sovietică a considerat întotdeauna că națiunea limitrofă Afganistanului este de interes pentru securitatea sa națională. Încă din anii 1950, Uniunea Sovietică a depus eforturi susținute pentru a stabili relații strânse cu vecinul său, oferindu-i ajutor economic și asistență militară. În anii 1970, lucrurile au luat o întorsătură dramatică în Afganistan, iar în aprilie 1978, membrii Partidului Comunist Afgan l-au răsturnat și l-au asasinat pe președintele Sardar Mohammed Daoud. Nur Mohammed Taraki, șeful Partidului Comunist, a preluat conducerea și a declarat imediat un regim de partid unic în Afganistan.
Regimul a fost extrem de nepopular pentru mulți afgani, astfel că sovieticii au încercat să îl consolideze prin tratatul din decembrie 1978
Tratatul a stabilit o perioadă de 20 de ani de „prietenie și cooperare” între Uniunea Sovietică și Afganistan. Pe lângă creșterea asistenței economice, Uniunea Sovietică a promis o cooperare continuă în domeniul militar. Liderul sovietic Leonid Brejnev a declarat că tratatul a marcat un „caracter calitativ nou” al relațiilor dintre cele două națiuni.
Cu toate acestea, tratatul nu a ajutat Afganistanul. Taraki a fost răsturnat și ucis de membrii Partidului Comunist Afgan, nemulțumiți de guvernarea sa, în septembrie 1979. În decembrie, trupele sovietice s-au mutat în Afganistan și au instaurat un regim mai favorabil dorințelor rusești. Astfel a început ceea ce mulți experți au numit „Vietnamul Rusiei”, deoarece sovieticii au cheltuit sume imens de bani, arme și forță de muncă într-un război civil care părea fără sfârșit. Mihail Gorbaciov a început în cele din urmă retragerea trupelor rusești aproape 10 ani mai târziu.
