Tratatul de la Trianon a consfințit și victoria Armatei Române de la Budapesta

 

Reputatul profesor, istoric militar și diplomat Dumitru Preda a avut amabilitatea de a ne transmite unul dintre numeroasele sale studii consacrate sărbătoririi a 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, pe 4 iunie 1920.

Victorie istorică a dreptului internaţional, considerată, împreună cu ocuparea Budapestei de către români, drept „una din cele mai strălucite pagini din istoria neamului românesc”. Bucuria aniversării Centenarului actului de la Trianon nu va putea fi însă receptată cu aceeași bucurie ca acum un secol până când și răsăritul românesc, pe atunci cuprins în Regatul României, nu va reveni la patria sa-mamă. Redăm în continuare câteva extrase din studiul de substanță al istoricului Dumitru Preda, cu mulțumiri adresate autorului.

„La 4 iunie 1920, în eleganta galerie «Cotelle» care leagă palatul Marele Trianon de Trianon-sous-Bois (aripa dreaptă) de la Versailles, într-o atmosferă solemnă, dar sobră, începând cu ora 16.30,  s-a desfăşurat ceremonia semnării celui de-al patrulea Tratat de Pace de către Puterile Aliate şi Asociate, de data aceasta cu Ungaria, unul din statele succesorale ale fostului Imperiu Habsburgic.

Completând Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye cu Austria, noul document a sancționat definitiv procesul de dezagregare a monarhiei bicefale. Aplicându-se principiul autodeterminării naționale – „una din cele mai mari forțe spirituale ale istoriei moderne”, cum îl definea distinsul jurist român George Sofronie –, la Trianon s-a autentificat acest înalt concept de conștiință a omenirii, fiind înscris ca o normă de bază în dreptul ginților și morala internațională.

 Tratatul, fructul unor eforturi considerabile de aproape un an şi jumătate, s-a conformat riguros datelor național-demografice, istorice, culturale și social-economice, ca și criteriilor de securitate colectivă. Din partea română și-au înscris numele pe textul său Dr. Ioan C. Cantacuzino (ministru de stat) și Nicolae Titulescu (fost ministru de Finanțe, de la 20 aprilie 1920, Prim-delegat la Conferința de Pace), iar din partea ungară de Ágost (Gaston) de Benárd (ministrul Muncii și Sănătății Publice) și Alfréd Drasche-Lázár de Thorda (ministru plenipotențiar); alături de ei, reprezentanții Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii, Franței, Italiei, Japoniei (desemnate drept Principalele Puteri Aliate şi Asociate), precum şi celelalte Puteri Aliate şi Asociate: Belgia, Ceho-Slovacia, China, Cuba, Grecia, Nicaragua, Panama, Polonia, Portugalia, Regatul Sârbo-Croato-Sloven, Cehoslovaciei (în total, 22 state).