Totul despre Storojineț, județul pierdut al României Mari

 

Județul Storojineț, așezat la granița dinspre Polonia, era unul dintre cele cinci județe ale Bucovinei. Cu o suprafață de 2.653 km², fiind unul dintre cele mai mici județe ale României Mari.

Vegetația. Întregul județ aparține zonei păduroase (pini și molizi dominanți în regiunea obcinelor; fagi în rest, începând cam de la 500 m altitudine). 

Văile cu terasele și cu dealurile mai joase și întreg nordul județului sunt complet despadurite. Este interesantă păstrarea masivelor puternice de fagi, pe dealurile înalte de la hotarul acestui județ către județul Cernăuți.

Bogații minerale.  Prin partea de apus a ținutului trece zonea cutelor diapire (cu sâmburi de sare și eventuale zăcăminte de petrol); iar în cea de răsărit s-a constatat prezența lignitului. Județul S. și-a luat numele de la orașul capitală.

Dumbrava Roșie

A fost creat de austrieci, după răpirea Bucovinei (1775). Istoria să gravitează, în sec XV și XVI în jurul deselor conflicte armate cu Polonia, – în special acela provocat de Pocutia vecină.

În cuprinsul acestui județ se află Dumbravă Roșie, pădure de stejari răsărită din ghindă semănată din porunca lui Ștefan cel Mare, pe locul arat de cei 10.000 poloni prinși și înjugați de el după lupta de la Codrii Cosminului (1497).

Citește și România interbelică. Județul Cernăuți, istorie în date și imagini

Orașul Vijnita este leagănul familiei Tăutul, ai căror membri – printre care legendarul logofăt – s-au ilustrat dintre boierii Moldovei.

Populația

Județul are, după rezultatele provizorii ale recensamântului general al populației din 29 decembrie 1930, un număr de 169.518 locuitori.

La dată de 1 iulie 1937 cifra probabilă a populației județului a fost de 182.472 locuitori. Față de populația numărată la recensamântul din 1930 și anume 169.518 locuitori, cifra aflată la 1 iulie 1937 reprezintă un spor natural  de 12.945 locuitori în timp de șase ani și jumătate, ceea ce corespunde unei creșteri de 7,6%.

Județul Storojineț cuprinde două regiuni deosebite : Valea Ceremusului și Valea Siretului. Ceremusul, apă limpede de munte, în tot cursul său formează hotarul țării noastre dinspre Polonia și se varsă cu toată apa adunată de pe la pâraie în Prut.

În schimb, Șiretul atrage spre sine toate pâraiele  ce izvorăsc din munții Bucovinei, situați la est de râul Ceremuș. Valea Ceremusului tinde de la sud la nord, iar cea a Siretului coboară de la vest spre est.

Alimente contra lemne

Teritoriul județului este cuprins în cea mai mare parte de munți. Numai regiunea din jurul Storojinețului posedă sol fertil. Din această cauza gospodăria județului, în ce privește cerealele, est deficitară. Alimentele trebuiesc importate, în timp ce lemnul se exportă.

 Îndeletnicireaa de căpetenie este, în valea Ceremusului, muncă silvică și plutăritul. În măsură destul de întinsă, se practică și păstoritul. În valea Siretului se cultivă agricultură.

Neavând industrie, populația n-a fost supusă transformărilor sociale aă în alte locuri. Vechile obiceiuri, vechile datini stăruie și acuma. Ele se manifestă în credință, în vorba, în atitudini și în îmbracaminte.

Huțanii

În valea Ceremusului locuiesc Huțanii, o populație care astăzi vorbește limba slavă. Originea lor nu e cunoscută.

Cercetătorii îi prezintă drept Tătari, înruditi cu vechii Uti sau Tătari românizați, care în urmă au fost slavizati.