Titulatura lui Mircea cel Bătrân
Titulatura din hrisovul emis în 1406 de cancelaria lui Mircea cel Bătrân mai apare în alte trei documente: în daniile către mănăstirile Snagov și Cozia și în scrisoarea către boiernașul Vlad. Marian Coman atrage atenția că tocmai utilizarea unei titulaturi extinse poate însemna mai degrabă un moment de slăbiciune domnească decât un moment de apogeu și ca prin titulatură domnul le comunică supușilor puterea sa. Titulatura domnului muntean e un amestec provenit din trei cancelarii disparate: bizantină, ungară și sârbă.
Includerea în titulatura domnului a sintagmei ,,către părțile tătărești” datează cel mai devreme din 1402-1403, fiind atestată sigur în 1406, conform daniei către mănăstirea Tismana. Intervalul cronologic în care apare această sintagmă este 1402/1406-1433. Această sintagmă e singura care apare doar în formula extinsă a titulaturii, spre deosebire de herțeg al Amlașului și Făgărașului, Podunavia, marea cea mare sau domn al Banatului de Severin.
În timpul lui Dan al II-lea, sintagma nu apare deloc în titulatură (1422-1432). Reapare însă în vremea lui Alexandru Aldea. Această sintagmă nu e singura care lipsește din titulatura domnului. Lipsesc și ,,Podunavia” sau ,,până la marea cea mare”. În perioada 1402/1406-1433, sintagma ,,către părțile tătărești” e atestată în nu mai puțin de 12 documentele interne emise de domnii munteni. Cel mai probabil, prezența acei sintagme, ”încă și către părțile tătărești” indică indică un teritoriu de expansiune, un orizont de cucerire, către ce anume vor sa se extindă, nu un teritoriu aflat în posesia lor.
Singurul document slavon contemporan în care e atestată sintagma ,,către părțile tătărești” e privilegiul către lioveni dat de Alexandru cel Bun în 1408. Prin intermediul înțelegerii pe care o dădea cancelaria moldovenească acestui teritoriu poate fi dedus sensul expresiei ,,către părțile tătărești” din titulatura domnului muntean, Mircea cel Bătrân.
Cancelaria lui Alexandru cel bun înțelegea prin părțile tătărești teritoriul din jurul cetății Albe, deci interpretarea geografică, cum propune Marian Coman, e mult mai plauzibilă. Profesorul Coman conchide că titulatură nu descrie țara, ci puterea domnului, că în ea se ascunde de fapt o etalare a puterii, sintagma ,,către părțile tătărești” fiind utilizată în titulatură domnului muntean pentru a revela tocmai spațiul larg asupra căruia acesta era ,,singur stăpânitor”.
