Testamentul lui Vasile Alecsandri, poetul care credea că e de neam din Veneția

 

Vasile Alecsadri, în „Suvenire din viața mea”, afirmă că „familia mea este originară din Veneția; pe timpul când această republică era în strălucire, un străbun al meu, om cu inimă îndrăzneață și cu spirit cavaleresc se puse cu a lui spadă în serviciul Țării, se căsători cu o româncă și deveni obârșia familiei Alecsandri”.

Alecsandri chiar credea în această romantică genealogie și aștepta – în zadar – rezultatul cercetărilor pe care le făcea prietenul său Al. Papadopol Calimah, la Veneția.

Însă, în 1859, când candida la domnie, adversarii săi au publicat un pamflet, anonim, în care se spunea că s-ar trage dintr-un bunic evreu.
Există alte documente ale Mitropoliei din Iași în care apare ca de origine greacă. Niciun istoric nu a stabilit exact de de unde se trăgea marele poet și patriot român Vasile Alecsandri.

Testamentul

Testamentul lui Alecsandri a fost depus la Tribunalul Roman de soția sa Paulina Alecsandri pe 1 octombrie 1890. Scris la 20 septembrie 1886, la Mircești, testamentul are următorul cuprins:

”Eu, subsemnatul Vasili Alecsandri, născut și trăit în sfînta religie ortodoxă a lui Hristos, ajuns în maturitatea vieții și bucurîndu-mă de întregimea facultăților mele, iau următoarele dispoziții în privința averei ce posed astăzi, făcînd acest testament de bunăvoia mea și scriindu-l întreg eu însumi.

În urma căsătoriei fiicei mele maria cu Dimitrie A.Catargiu, la 9 Octombrie 1877 și a înzestrării sale conform legei, dându-i moșia Borzești din județul Bacău (moșie cu un venit egal cu al moșiei Mircești), precum și un trusou de valoare de două mii galbeni; în urma vînzării moșiei mele Patrașcani din acelaș județ al Bacăului, pentru plata de datorii dotale, astăzi averea mea se compune din moșia Mircești, aflătoare în plasa Moldovii din județul Roman și de via de la Socola, comuna Buciumi, lângă Iassi.

Las soției mele Paulina uzufructul acestei moșii Mirceștii și a pădurei de pe dînsa, precum și acela al viei mele de la Socola, pe tot timpul cît va trăi, cu dreptul de a le cultiva însăși sau de a le arenda, fără a fi supusă la nici o dare de seamă, către nimine de dispozițiile ce va vroi să ieie în privirea lor ( afară însă de a le putea vinde sau de a le înstrăina prin schimb).

Soția mea va locui pe Mircești de-i va conveni, sau în casele cele vechi sau în cele mai nouă și va dispune de tot ce alcătuiește gospodăria și menajul lor, fără a fi răspunzătoare de degradările caselor, acaretelor, mobilelor, etc., fie parțiale fie generale.

După săvîrșirea din viață a soției mele Paulina, atît moșia Mircești cît și via de la Socola, vor rămîne, conform voinței mele, dreaptă proprietate a copilelor Mărgărita și Elena, născute din căsătoria fiicei mele Maria cu Dimitrie A.Catargiu. Însă, dacă soția mea s-ar muta din viață înaintea epohei majorității ambelor copile, susnumita mama lor, se va bucura de uzufructul moșiei Mircești și al viei de la Socola.

Pun însărcinarea soției mele să îmbunătăâească școala primară din Mircești, încurajînd dezvoltarea învățăturilor folositoare, și să înzestreze trei fete sărace din satul Mircești, dîndu-le câte una pereche boi și una vacă fiecăreia dintre ele.

O rog, dacă va dispune de mijloace, să clădească o școală încăpătoare și să construeze, pe piața satului de lîngă casă o biserică mică (capelă) cu beci boltit, destinat rămășițelor părinților mei și ale întregii familii.

Pentru aceste clădiri precum și pentru meremetul caselor și acaretelor, se va lua lemnul de construcție necesar din lunca de pe malul Siretului.

Las Academiei Române toate manuscrisele mele.

Făcut, scris și subscris de mine în Mircești, astăzi doăzeci septembrie una mie opt sute optzeci și șese (20.sept.1886).
V.Alecsandri”

Apoi urma o Notă:

Urmașii lui Vasile Dimitriu, Gheorghe Dimitriu, a preotesei Balașa, a Mariei Surdoai, precum și dascălii Constantin și Iordachi cu urmașii lor – toți locuitori ai satului Mircești – vor rămâne vecinici stăpâni pe locurile de casă, de grădină și pe pământurile dăruite de mine, după aplicarea legii rurale.

Dorința mea este ca moșia Mircești să nu se înstrăineze de familie și frumoasa luncă de pe malul Siretului să nu se tae niciodată în mod de a fi desființată. (20.sept.1886).
V.Alecsandri”

Sursa: Gh. Ungureanu, Câteva date inedite despre poetul Vasile Alecsandri

Parteneri