Telegramă de la Ambasada României la Londra către Ministerul Afacerilor Externe al României, 048,478, 15 noiembrie 1974, secretă
Către Direcția a III-a
Referitor la situația din Orientul Mijlociu, o sursă americană a declarat următoarele:
1. SUA este conștientă că procesul de recunoaștere [diplomatică] a Organizației pentru Eliberarea Palestinei este „ireversibil”. Succesele obținute până în prezent de OEP în această privință sunt de netăgăduit, dar guvernul american nu intenționează, cel puțin pentru moment, să accepte OEP ca ‘partener de negociere valabil’. Atitudinea Washingtonului este alimentată de următoarele:
a. Faptul că OEP [contestă] Rezoluția 242 din 1967, singurul act prin care țările arabe recunoscuseră implicit dreptul Israelului de a exista ca stat;
b. Dorința de a arăta OEP că succesele lor diplomatice nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor sale politice;
c. Preferința [SUA] de a aștepta să vadă cum evoluează dezbaterile de la ONU și dacă Adunarea Generală a ONU adoptă o „rezoluție moderată” privind chestiunile palestiniene;
d. opoziția Israelului [împreună cu] o mare parte a opiniei publice americane față de recunoașterea OEP.
e. Tensiunile din cadrul Mișcării palestiniene.
Din cauza tuturor acestor [motive], SUA rămâne într-o poziție de expectativă. Washingtonul este convins că țările vest-europene, în general, și Marea Britanie, în special, nu vor recunoaște OEP până când „Kissinger nu le va da undă verde”.
2. Deși Kissinger își păstrează opțiunile deschise, el consideră că nu este oportună convocarea Conferinței de la Geneva, deoarece există încă suficient spațiu pentru a promova o dezangajare ‘pas cu pas’ între Israel, pe de o parte, [și] Egipt și Siria, pe de altă parte. În ciuda știrilor publicate de mass-media, după [Conferința] de la Rabat, cele două țări arabe păstrează încă o mare libertate de acțiune [care le-ar permite] să semneze astfel de acorduri de dezangajare. Kissinger va efectua un alt turneu în regiune în decembrie sau ianuarie.
3. SUA sunt nemulțumite de atitudinea Uniunii Sovietice față de situația din Orientul Mijlociu, [deoarece consideră că] sovieticii continuă să joace „un joc periculos”. În opinia americanilor, Moscova insistă să reia Conferința de la Geneva din ‘considerente de prestigiu’. Întâlnirea Brejnev-Ford nu va produce niciun rezultat concret în privința Orientului Mijlociu.
Adunând din articolele publicate în mass-media, se pot trage următoarele concluzii:
1. 1. Guvernul american este interesat să amâne cât mai mult posibil momentul în care [va trebui] să includă OEP în procesul de negociere [menit] să rezolve conflictul din Orientul Mijlociu. Obiectivul imediat [americanilor] este de a slăbi succesele diplomatice obținute de OEP. În acest efort, SUA au beneficiat, până acum, de sprijinul majorității țărilor vest-europene.
b. SUA și URSS se suspectează reciproc de mișcările lor în Orientul Mijlociu. Deocamdată, nu se poate prevedea ca cele două țări să facă ceva concret în regiune.
c. Reluarea ostilităților arabo-israeliene nu este nici iminentă, nici inevitabilă, cel puțin în următoarele 5-6 luni.
Pretor Popa
