Tehnicile de propagandă în promovarea colectivizării
Primele Gospodăriile Agricole Colective au luat ființă în 24 iulie 1949, iar trei zile mai târziu apărea în Scânteia articolul care consfințea acest fapt. În perioada următoare, paginile oficiosului de partid au găzduit mai multe articole care subliniau avantajele colectivizării și muncii în cadrul colectivelor, printre apologeții modelului cooperatist numărându-se și Vasile Luca, pe atunci secretar al partidului. Articolul său, ,,Calea transformării socialiste a agriculturii”, apărut în 4 august 1949, anunța schimbările pe care partidul le va opera în stilul de viață al țăranilor.
Presa de partid, pe baza datelor oferite de cadrele de partid pentru munca de agitație, a jucat un rol foarte important în popularizarea colectivizării și în convingerea țăranilor, mai ales în condițiile în care țărănimea s-a dovedit extrem de reticentă și de precaută la schimbarea radicală propusă de noua putere. Reținerea țăranilor față de procesul de colectivizare a agriculturii a stat de altfel la baza creării cadrelor specializate în munca de lămurire. Articolul ,,Inițiativa în munca de transformare socialistă a agriculturii” din Scânteia menționa crearea unui număr aproximativ 6000 de agitatori numai în regiunea Galați, informație care arată preocuparea decidenților pentru realizarea cât mai rapid a colectivizării.
Pentru a determina un număr cât mai mare de țărani să intre în gospodăriile agricole colective, comuniștii au decis să publice în presă articole în care țăranii vorbeau ei înșiși despre bunul mers al colectivizării și despre viața din GAC-uri. Un astfel de articol: ,,Crește belșugul și viața nouă în gospodăriile agricole colective”. Acest articol surprinde și o altă tactică întrebuințată de propaganda comunistă – deprecierea gospodăriilor țărănești individuale. ,,Să popularizăm victoriile gospodăriile agricole colective”, articol apărut în 1953 și care deschidea ziarul, sublinia necesitatea intensificării propagandei și oferea, pentru aceasta, mijloacele necesare:
,,În munca de popularizare a gospodăriei agricole colective trebuie folosite mijloace cât mai variate: gazetele de perete, stațiile de radioficare, conferințele la căminele culturale. Colectiviștii si țăranii muncitori care au vizitat Uniunea Sovietică să fie solicitați a vorbi de viața și munca colhozurilor”.
Propaganda din Scânteia a avut drept scop convingerea țărănimii de beneficiile formei cooperatiste de muncă, însă abuzurile și presiunile i-au determinat pe mulți țărani să reziste, activ sau pasiv, colectivizării. Nici exemplele externe, dinspre URSS, nici cele interne, din cadrul gospodăriilor agricol, n-au avut efectele scontate. Nu propaganda, ci brutalitățile și amenințările, arestările și crimele au convins țărănimea să cedeze în fața asaltului statului comunist, colectivizarea prezentată fiind departe de adevăr, oficiosul de partid ascunzând realitatea dură a modului în care, în perioada 1949-1962, s-a realizat cooperativizarea.
