Teatrul Pacificului în imagini istorice rare. S-au extins japonezii mai mult decât se puteau apăra?
În timp ce japonezii se bucurau de avantajul liniilor de comunicații interioare, aceștia s-au extins oarecum prea mult. Odată ce Aliații deveneau suficient de puternici pentru a le amenința perimetrul din mai multe direcții, avantajul s-ar fi pierdut, deoarece Japonia nu avea și nu putea produce suficiente avioane și nave pentru a se apăra în forță în toate punctele.
Punctul de cotitură în teatrul de operațiuni din Pacific a avut loc la mijlocul anului 1942, odată cu primele mari bătălii de portavioane din istorie. În iunie 1942, Japonia spera să captureze insula Midway, o bază deținută de americani la aproximativ 1.000 de mile de Hawaii.
Midway ar fi putut fi folosită ca punct de pregătire pentru viitoarele atacuri asupra Pearl Harbor. Statele Unite încă beneficiau de posibilitatea de a descifra mesajele radio japoneze. Prin urmare, comandanții americani, conduși de Chester Nimitz, știau că se pregătea asaltul.
Lupta cu avioanele a decis bătălia de la Midway. După ce s-a risipit fumul, patru portavioane japoneze au fost distruse. Planul de a captura Midway s-a prăbușit, iar Japonia a pierdut o mare parte din capacitatea sa ofensivă în acest proces. După Bătălia de la Midway, japonezii au fost nevoiți să se retragă și să-și apere pozițiile.
După Bătălia de la Midway, Aliații au reușit să lanseze o contraofensivă
Prima etapă a ofensivei a început cu debarcările Marinei sub comanda amiralului Nimitz și a pușcașilor marini pe Guadalcanal și pe insulele din apropiere, în Insulele Solomon.
În același timp, armata condusă de generalul MacArthur împreună cu aliații australieni au pornit să cucerească peninsula Papua din Noua Guinee. După lupte lungi și sângeroase, ambele campanii au avut succes.
Din acest moment, Nimitz și MacArthur s-au angajat în campanii de „island-hopping” care ocoleau insulele puternic stăpânite pentru a lovi punctele slabe ale inamicului.
În timp ce MacArthur a înaintat de-a lungul coastei Noii Guinee, pregătindu-se pentru întoarcerea în Filipine, Nimitz a traversat Pacificul central, trecând prin Gilberts, Marshalls, Mariane, Caroline și Palaus.
Odată cucerite Marianele, ar fi fost posibil să le folosească drept baze de unde noile bombardiere cu rază lungă de acțiune B-29 ar fi putut lovi inima Japoniei.
Înaintarea prin Pacificul Central a început în noiembrie 1943, odată cu cucerirea a două insule, Tarawa și Makin, în Insulele Gilberts
Pușcașii marini au debarcat pe Tarawa la 21 noiembrie și au cucerit insula într-o luptă de patru zile, cu un cost pentru pușcași marini de aproximativ 3.000 de victime. Trupele armatei au copleșit mica garnizoană japoneză de pe Makin între 20 și 24 noiembrie 1943.
În lunile ianuarie și februarie 1944, amiralul Nimitz s-a îndreptat spre pozițiile din centrul și vestul insulelor Marshalls. Principalele insule cucerite au fost Kwajalein, care a fost invadată de o forță a armatei la 1 februarie, și insulele Roi și Namur, care au fost invadate de pușcași marini la 3 și 6 februarie.
Din Kwajalein, o forță operativă navală, care s-a deplasat spre vest 340 de mile cu câte un regiment de pușcași marini și infanterie, a capturat o bază aeriană japoneză pe Engebi, în atolul Eniwetok, între 17 și 19 februarie 1944.
Între timp, la 16 februarie, Nimitz a lansat un raid masiv al portavioanelor asupra Truk, în centrul Carolinelor, considerat mult timp bastionul cheie al Japoniei în Pacificul central.
Acest raid a dezvăluit că japonezii abandonaseră practic Truk ca bază navală, iar planul de asalt al atolului în iunie a fost abandonat. În schimb, Nimitz a întocmit planuri pentru o invazie a Marianelor în iunie, care urma să fie urmată în septembrie de un avans în vestul Carolinelor.
Amiralul Nimitz a invadat Insulele Mariane în iunie 1944
Asalturile amfibii au avut loc pe Saipan la 15 iunie, pe Guam la 20 iulie și pe Tinian la 23 iulie 1944. Toate cele trei insule au fost puternic fortificate de trupele japoneze care au apărat fiecare metru de teren.
Pierderea Saipanului a precipitat o criză politică la Tokyo și a dus la căderea cabinetului Tojo.
Aceștia și-au reasamblat în grabă flota din Biak și Filipine și au navigat spre nord pentru a apăra zona Marianelor, dar lipsa sprijinului aerian a făcut imposibilă surprinderea contingentelor navale americane sub comanda amiralului Spruance.
Într-o bătălie aeriană masivă care a avut loc pe 19 iunie, la 4 zile după debarcarea pe Saipan, japonezii au pierdut peste 400 de avioane, față de mai puțin de 30 de avioane pierdute de americani. Lipsită de avioanele portavioane, flota japoneză a fugit spre vest, dar avioanele americane aflate în urmărire au reușit să scufunde mai multe nave, inclusiv trei portavioane.
În timpul acestui angajament, cunoscut sub numele de Bătălia din Marea Filipinelor, doar trei nave ale SUA au fost avariate. Această victorie a deschis calea pentru un eventual succes în Mariane și a oferit o demonstrație a interdependenței operațiunilor din zonele Pacificului de Sud-Vest și Central.
Capturarea Insulelor Mariane a adus Japonia la îndemâna noului și uriașului bombardier al Forțelor Aeriene ale Armatei, B-29, care a fost capabil să efectueze un zbor fără escală de 1.400 de mile până la Tokyo și înapoi.
Construcția de aerodromuri pentru a găzdui B-29 a început în Mariane înainte ca împușcăturile să se oprească, iar la sfârșitul lunii noiembrie 1944 a început bombardarea strategică a Japoniei.
Ultimele două campanii majore ale războiului din Pacific – Luzon și Okinawa – aveau să vină
Dar Japonia era, în esență, învinsă. Era lipsită de apărare pe mare; forța sa aeriană dispăruse; iar orașele sale erau arse de bombe incendiare.
Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki din 6 și 9 august și declarația de război sovietică din 8 august i-au forțat pe liderii Japoniei să recunoască inevitabilul.
La 15 august 1945, împăratul Hirohito a anunțat capitularea Japoniei și a ordonat forțelor japoneze să depună armele. Întrucât războiul din Europa fusese deja câștigat, 2 septembrie 1945, a marcat sfârșitul celui mai mare război din istoria omenirii.
