Evenimentul Istoric > Articole online > România regală > Tatăl Căpitanului ocupă Casa Verde pentru a-l înlătura pe Horia Sima de la comanda Mișcării Legionare. De ce-l acuza Zelea-Codreanu Tatăl pe Sima
Articole online

Tatăl Căpitanului ocupă Casa Verde pentru a-l înlătura pe Horia Sima de la comanda Mișcării Legionare. De ce-l acuza Zelea-Codreanu Tatăl pe Sima

Neagu Djuvara în cartea sa „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” scrie că „Suprimarea Căpitanului și arestarea principalilor fruntași ai mișcării au dus la dezorganizarea Legiunii și la propulsarea la rangul întâi a unui mediocru complotist, Horia Sima”.

După asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, alături de Nicadori și Decemviri, de către jandarmi în noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, Mișcarea Legionară s-a scindat în două tabere inamice, simiștii, gruparea majoritară condusă de Horia Sima și codreniștii, conduși de Ion Zelea Codreanu, tatăl Căpitanului, care l-a acuzat pe Sima de a fi fost spion al directorului Serviciului Secret de Informații al Armatei Române (SSI) Mihail Moruzov,  delapidator al fondurilor primite de la germani la Viena pentru a organiza o armată legionară anti-sovietică, că „l-a turnat pe Căpitan și i-a trădat cauza”.

Gheorghe Grigore Cantacuzino, fiul „Grănicerului” care a condus partidul legionar Totul pentru Țară, consemnează în jurnalul său, aflat la Muzeul Municipiului București, un episod mai puțin cunoscut al luptelor dintre cele două tabere legionare, petrecut după declararea de către Ion Antonescu a Statului Național-Legionar, pe 14 septembrie 1940.

Iată un pasaj din rezumatul realizat de Gabriel Ciotoran din jurnalul lui Cantacuzino:

La nivelul conducerii Mişcării Legionare se manifestă disensiuni, relatate astfel :

„Astăzi, 12 noiembrie 1940, a fost o mişcare de răzvrătire contra lui Horia Sima.

Un grup de nemulţumiți, printre care erau I. Z. Codreanu, tatăl fostului Căpitan, I. Dumitrescu, tovarăş al acelora care au luptat în Spania, G. Ciorogaru, împreună cu alţii, au năvălit la sediul central din str. Gutenberg şi au încercat să-l ocupe prin violenţă.

Au întâlnit în cale un legionar de serviciu, care opunându-se, a fost împuşcat pe loc.

Circulă zvonuri că prefectul poliţiei Ştefan Zăvoianu, ar fi plecat de la sediu la poliţia capitalei, de unde întorcîndu-se cu gărzi, au încercuit sediul, pentru scurt timp.

S-a intrat în el printr-o intrare dosnică, au dezarmat pe ocupanţi, recucerind sediul.

Horia Sima a dat un comunicat în care înfierează pe turbulenţi, inclusiv pe I. Z. Codreanu, care dorea să-i ia locul. El şi apropiaţii lui au fost arestaţi”.

Cel mai mare erou şi  martir la neamului nostru

Săptămâna 25 noiembrie – 1 decembrie a fost închinată 101 „memoriei eroismului  şi jertfei nemuritoare a întemeietorului Mişcării Legionare. Se vor înălţa rugăciuni  în toate bisericile din ţară pentru odihna sufletului Căpitanului, cel mai mare erou şi  martir la neamului nostru. Miercuri seara, pe 27 noiembrie, osemnitele Căpitanului, ale Nicadorilor şi Decemvirilor vor fi depuse la biserica Sf. Ilie Gorganu, unde preoţii vor rosti ziua şi noaptea rugăciuni, iar comandanţii legionari şi toate gradele  legionare vor face de veghe la căpătâiul celor adormiţi în Domnul”.

Osemintele lui C.Z. Codreanu au fost reînhumate pe 30 noiembrie (Sf. Andrei) la Casa Verde.

Pentru aceasta, pe 25 noiembrie, la „Jilava”, în curtea închisorii au început  săpăturile la mormântul său.

Osemintele erau sub o placă de beton de 1,5 mp.

Se consemnează că în noaptea de 26-27 noiembrie, legionarii au pătruns în  închisoarea Jilava şi au asasinat peste 60 de demnitari ai fostului „subregim” .

Horia Sima se dezice de asasinate şi spune că acestea vor fi aspru sancţionate.

Părerea lui Cantacuzino este că „deshumarea osemintelor a fost o greşeală politică a  lui Horia Sima, din moment ce asasinii nu fuseseră încă pedepsiţi”.

Sunt consemnate şi asasinarea lui V. Madgearu şi a lui N. Iorga, fiind înserat şi comunicatul oficial prin care 103 „autorii nu sunt cunoscuţi, iar Horia Sima comunică şi pedepsele aspre de care aceştia sunt pasibili”.

Testamentul lui A. Cantacuzino

Testamentul lui Alexandru Cantacuzino este prezentat într-un paragraf, la un an de la deces, pe 28 septembrie 1940.

A fost redactat în timpul detenţiei sale din tabăra de la Miercurea Ciucului.

Conform lui, averea urma să-i revină soţiei sale, Florica Cantacuzino,

cu amendamentul că „100 de pogoane să-i revină lui C.Z. Codreanu, dacă-i va  supravieţui”.

Cum Căpitanul murise, specificaţia a rămas fără obiect.

 

Registration

Aici iti poti reseta parola