În 1834 publică oda „Ruinelor Cetăţii Neamţu”, aceasta fiind singura poezie publicată în timpul vieţii, însă care îl face îndeajuns de cunoscut.
A murit la 22 iunie 1913, în Spitalul Colțea din Bucureşti. Suferea de sifilis și consuma alcool. Se născuse la 11 octombrie 1875, la Braşov, unde tatăl său era profesor de elină şi germană.
Comisiunea specială pentru decernarea premiului naţional de literatură s-a întrunit eri la ministerul instrucţiunei, subt preşedenţia d-lui ministru profesor Gusti, anunţa România Literară din 2 iulie 1932.
Pe 19 noiembrie 1929 se împliniseră zece ani de la moartea lui Alexandru Vlahuţă, prilej pentru cronicarul Adevărului Literar şi Artistic de a critica omagierea scriitorului doar printr-un matineu literar la Teatrul Naţional şi câteva articole răzleţe în gazete.
