Poetul Alexandru Hrisoverghi s-a născut la 27 februarie 1811, la Iaşi, într-o familie de greci stabiliţi în Moldova şi menţionaţi printre marii boieri încă din vremea lui Dimitrie Cantemir.
A început să studieze în greaca veche cu un dascăl din Chişinău, unde familia sa se refugiase în 1821, apoi şi-a continuat învăţătura tot în greceşte, la Iaşi, în pensionul părintelui Singhel (1824-1827).
Ulterior, dobândeşte cunoştinţe de limba şi literatura franceză în pensionul lui Monton.
În 1930 intră în oştirea naţională, dar, bolnav fiind, părăseşte armata în 1832.
Citeşte romanticii francezi şi începe să scrie.
A colaborat la revista „Albina Românească” a lui Gheorghe Asachi şi la suplimentul literar „Alăuta Românească”. A tradus din Al. Dumas, Schiller, Hugo, Lamartine.
A reintrat în armată, ajungând aghiotant domnesc. A murit foarte tânăr, la 9 martie 1837, în urma unei boli grele – tuberculoză osoasă.
În februarie 1836, a răcit puternic după ce participase la un bal mascat.
Nu dă atenție bolii, care se agravează.
La 2 iunie pleacă cu fratele sau la Viena și la băile din Ischia ca să se trateze, dar era prea târziu.
Se intoarce în octombrie în Moldova.
În 1837 C. Negruzzi i-a publicat traducerea dramei Antony a lui Al. Dumas. De asemenea, prin grija familiei, un volum – Poezii – a fost editat în 1843, cu o prefaţă semnată de Mihail Kogălniceanu.
