A dat această poruncă atunci când unul dintre aghiotanți a încercat să îl convingă să nu mănânce în exces găluște, din cauza problemelor digestive pe care le avea.
Născut pe 19 aprilie 1793, în Viena, Ferdinand I al Austriei a fost împărat al Austriei din 1835 până în 1848) precum și rege al Ungariei (ca Ferdinand V), rege al Boemiei (ca Ferdinand V), rege al Lombardiei, principe al Transilvaniei etc.
A urmat la tron tatălui său Francisc I al Austriei.
Înainte de a fi împărat, a scăpat cu viață dintr-un atentat menit să îl suprime, pus la cale de căpitanul Francisc Reidl.
Epoca lui Metternich
A fost epileptic și retardat mintal, dar cancelarul Metternich l-a încoronat pentru a menține legitimitatea tronului imperial.
Ministru de externe al Imperiului Austriac din 1809, în ultimii ani de domnie ai împăratului Francisc I și în perioada domniei împăratului Ferdinand I, Metternich a fost conducătorul de facto al statului austriac.
Perioada dintre înfrângerea lui Napoleon la Waterloo, în 1815, și Revoluția din 1848 este cunoscută ca Epoca lui Metternich.
Principiile preferate ale cancelarului Metternich în politica națională erau: centralizare, germanizare și catolicizare.
Împăratul nebun rămâne singur
Ferdinand I nu a fost declarat în incapacitate de a conduce, dar s-a format un consiliu de regență, în fruntea căruia se aflau arhiducele Ludovic și Metternich.
Mariajul său cu prințesa Maria Anna de Sardinia (1803-1884), fiica regelui Victor Emanuel I și a Mariei Teresa de Austria-Este, probabil nu a fost niciodată consumat.
La izbucnirea revoluției în Viena, în primăvara lui 1848, Metternich a fugit în străinătate.
Rămas singur, s-a refugiat la Innsbruck. De acolo s-a reîntors în august la Viena, dar după evenimentele din octombrie a fost nevoit din nou să se refugieze la Olmütz.
Aici a fost convins de Felix de Schwarzenberg, la 2 decembrie 1848, să abdice în favoarea nepotului său de unchi, Franz Joseph, care a domnit următorii 68 de ani ca împăratul Francisc Iosif I.
Cel Bun
Ferdinand a fost ultimul rege al Boemiei încoronat ca atare. Datorită simpatiei sale pentru Boemia, unde și-a petrecut restul vieții, în Castelul Praga, a fost apelat de cehi cu supranumele Ferdinand V cel Bun (Ferdinand Dobrotivý).
În Austria, Ferdinand a fost similar supranumit Ferdinand der Gütige, dar și ridiculizat ca Gutinand der Fertige (Gütinand cel terminat).
A murit pe 29 iunie 1875, la Praga. E înmormântat în locul de veci 62 din Cripta Imperială (Kaisergruft) din Viena.
